𝗖𝗔𝗣𝗜𝗧𝗢𝗟𝗨𝗟 𝟭𝟬

799 97 56
                                    

La zece fără douăzeci, cobor treptele către restaurant, pregătită pentru a petrece puțin timp la piscină alături de câteva persoane necunoscute

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

La zece fără douăzeci, cobor treptele către restaurant, pregătită pentru a petrece puțin timp la piscină alături de câteva persoane necunoscute. Aya părea foarte drăguță și dacă așa sunt și prietenii ei, atunci cred că voi avea parte de câteva ore distractive. Pe umăr, am o mică geantă în care am un prosop, o sticlă cu apă și bani. Habar nu am de ce, însă dacă mai e deschis ceva, îmi voi cumpăra ceva. Este liniște peste tot și văd doar câteva cupluri plimbându-se. Nu știu dacă există o ora limită care să restricționeze prezența oamenilor în afara cabinelor, însă nu cred că există. Plus, cine ar vrea acest lucru?

După ce am terminat de mâncat, bunicul meu a mers să îl ajute pe Brett sau să îl supravegheze, iar eu m-am retras la cabina mea, unde am stat și m-am gândit la conversația cu bunicul meu. Am încercat să dau un răspuns întrebării lui și, mai mult, am încercat să mă opresc din a da răspunsul. Simt că sunt nedreaptă lăsând acest gând să îmi îmbrace ființă, însă răspunsul meu pentru întrebarea lui este clar și indiferent de cum aș privi, va rămâne același.

Aș da fiecare moment alături de Austin pentru câteva secunde cu Oren și, oricât de pueril ar suna, nu aș clipi făcând asta. Mereu, dar mereu, am simțit că eu și Oren vom avea încă o șansă, sau dacă nu e o șansă, încă un pas, că ne vom întâlni din nou și ceva se va întâmpla la un moment dat. Mi-am explicat orele pierdute gândindu-mă la el și sentimentele mele astfel și nimeni nu poate spune ceva de asta. Poate fac o greșeală să îl aleg pe Oren, să accept prezența lui când logodnicul meu este la câțiva kilometri distanță, dar să nu-l las pe Oren lângă mine pare a fi o greșeală și mai mare. Să nu îl aleg pe el mi se pare că aș pierde mai mult, iar asta nu e ceva ce îmi doresc. Nu îmi doresc asta, iar pentru moment, alegerea mea este Oren și tot ce îmi oferă el.

Chiar dacă este doar o mică atingere, o noapte de sex sau un sărut, îl aleg pe el pentru că se simte cea mai bună alegere în acest moment. Poate, undeva, pe drum, voi regreta, însă aș regreta și mai mult întrebându-mă în continuare cum ar fi dacă l-aș lăsa pe Oren să îmi intoxice gândurile atunci când sunt prea multe. Apoi, ce mai contează? Oricum l-am lăsat și de abia aștept să îl văd din nou.

Nu am mers la el după ce am plecat de la restaurant, ci am ales să merg în camera mea și să îl las să lucreze. După ce mă întorc de la piscină, unde nu încerc să stau prea mult, voi merge la el și îl voi lăsa să îmi arate cum e să te simți bine, iubită și fericită.

Cândva, când eram mai tineri, când el a făcut un pas spre mine, când brațele lui erau strânse în jurul meu, respirația lui pe liniștită și caldă în aerul rece al nopții de decembrie, eram fericiți. În toată acea ceață, bulă, eram fericiți. El era fericit lângă mine, iar eu eram împăcată cu orice urma să se întâmple și fericită că îl aveam lângă mine atunci. Următoarea zi, lucrurile nu au mai stat la fel, însă am avut acea zi și acea imagine a lui și niciodată nu am regretat că l-am acceptat atunci. Nici acum nu o fac!

Momentul nostru potrivitWhere stories live. Discover now