Când norii negrii se adun' grămadă
Și inima îți plânge greu, însingurată
N-ai pace, ochii nu mai pot să creadă
Credința ta de val a fost furată.
Problema ta nimeni nu o mai știe
Și-adesea mergi plăpând pe cale.
Ai vrea să simți puțină bucurie
Dar ai uitat de când căzut-a-i jos în vale.
Atâtea lacrimi ți-au brăzdat obrazul
Când nimeni nu era cu tine.
Tu n-ai avut unde să-ți pleci grumazul
Te-au părăsit tovarășii de bine.
Dar iată, Duhul Sfânt tăcut șoptește
Genunchii să ți pleci din nou la rugă.
Ascultă dar, cu Tatăl tău vorbește,
Ușor, durerile se pun pe fugă.
Că mângâierea ce-o primești îndată
Niciunde n-ai putea să o găsești.
Nu ai putea să cumperi undeva vreodată
Cuvinte calde, dulci, dumnezeiești.
Isus Hristos, slăvitul Nume mare
La dreapta Tatălui, El mijlocește
Pentru ai Săi, pentru salvare
Și focul greu, pe loc se domolește.
Doar mulțumire și recunoștință să-i aduci
Că-n greul luptei mari El nu te lasă.
A biruit durerea, pe lemnul unei cruci
Ca tu să-i fi odată-n cer Mireasă.
CITEȘTI
Poezii creștine
Poetry"Poezia este deschiderea și închiderea unei uși, lăsându-i pe cei care privesc prin deschizătură să ghicească ce s-a văzut în frântura din aceea clipă." - Carl Sandburg O colecție de poezii creștine, scrise în perioada ac...
