Ce-i nevegherea, ades m-am întrebat
Și cum ajungem jos, atât de-mpovărat?
Cum pierdem gustul pocăinței
Și nu mai știm deloc triumful biruinței?
Gândindu-mă la toate, acestea de mai sus
Mă-ntreb smerit, Te-am întristat Isus?
De ce nu-mi mai curg lacrimi pe obraji
Și nu mai simt fiorii Tăi cei calzi?
Ce am făcut de mi-am pierdut chiar dorul
Pentru frumoasa zi, când ne vom lua zborul?
De n-am râvna care altădat' mă conducea
Și am uitat de cruce, de jertfa cea mai grea?
Durerea mă macină profund și tare
În inimă nu mai simțesc nicio îmbărbătare
Vreau iarăși starea plinătății de-altădată
Nu viața fără de credință, nu, o, niciodată.
Mă umilesc cât pot de mult
Isuse, scapă-mă din valul și acest tumult.
Dă-mi dragostea dintâi în mine
Să-mi ardă inima de dorul după Tine.
Și-atunci când Tu din nou mă pui pe stâncă
Fă-mă să înțeleg slujirea Ta adâncă
Ajută-mi tot la fel și eu să-nfăptuiesc
Prin fapte, toată viața să Te preamăresc.
CITEȘTI
Poezii creștine
Poetry"Poezia este deschiderea și închiderea unei uși, lăsându-i pe cei care privesc prin deschizătură să ghicească ce s-a văzut în frântura din aceea clipă." - Carl Sandburg O colecție de poezii creștine, scrise în perioada ac...
