Cavalerul din Zarrion

Capitolul 1

Nici nu se crăpă bine de ziuă că sătenii Mystoganului deja începuseră să-și deschidă magazinele pentru munca de zi cu zi. Mystogan, un sătuc mic și retras, dar plin de viață, se afla în partea de sud-est al unuia din ținuturile Regatului Fulgerului, numit Duvalon. Cunoscut și ca ținutul pădurilor, Duvalon era înconjurat în mare parte de celelalte două ținuturi ale Regatului, în afară de est, unde se învecina cu marele ocean Zagaroth.

Deasupra satului, pe un deal plin de brazi, destul de înalt încât se zărea întregul Mystogan în splendoarea sa, se afla un bărbat. Era bine făcut, îmbrăcat într-un costum negru, având o sabie ținută într-o teacă prinsă de spatele său lat, totul fiind acoperit de o pelerină de culoarea tăciunelui. Acesta privea în liniște deplină satul, singurul lucru care făcea zgomot fiind vântul care îi răscolea părul lung, castaniu și ușor ondulat. Ochii săi căprui cercetau atent împrejurimile. "În ciuda anilor care au trecut, satul a rămas neschimbat", gândi el, zâmbind. După un timp, își îndreptă privirea asupra unei anumite zone, mai exact o casă modestă, aflată la marginea satului. În ciuda înfățișării umile, clădirea avea o grădină impresionant de mare, presărată cu o mulțime de flori și legume. După câteva momente ce păreau a fi câteva ore bune, inspiră și expiră adânc, spunându-și în gând cu ochii închiși: "Se pare că a sosit momentul pe care l-am așteptat de atâția ani de zile. Îți promit că nu te voi dezamăgi prieten drag!"

Zicând acestea, își deschise ochii larg, pornind cu pași mari către sat, apărându-i pe față un rânjet plin de entuziasm pentru ce avea să urmeze.

⚜️

James deschise ochii larg. Stătea întins în patul său, având privirea ațintită către tavan. Era o dimineață minunată de vară, în care soarele strălucea puternic pe cerul senin, anunțând o zi extrem de călduroasă. Lumina inunda camera, făcându-l pe băiat incapabil să mai adoarmă. James Clawale, un băiat tânăr, împlinea astăzi, pe șapte August, vârsta de nouăsprezece ani. Avea părul șaten, ușor dat pe spate, în timp ce restul trăsăturilor feței erau foarte fine. Cel mai deosebit lucru la el era reprezentat de culoarea ochilor săi de un galben orbitor. Toți sătenii spuneau că nu au mai văzut sau auzit ca cineva să aibă ochii galbeni, făcându-l astfel unic. Din punct de vedere al fizicului, era un tip destul de înalt  având mâinile și picioarele subțiri, dar puternice. 

James se ridică din pat, gândindu-se cum o să își petreacă ziua sa de naștere. "Pariez că mama mi-a pregătit deja tortul meu preferat pe care îl gătește în fiecare an de ziua mea", își spuse el, apărându-i un zâmbet larg pe față. Decise să se îmbrace cu hainele sale obișnuite, așezate pe scaunul de lângă fereastră. Erau peticite în unele locuri și arătau foarte învechite, dar acest lucru nu-l deranja. Se gândea că în curând va putea să își caute o slujbă și să își cumpere orice îi va pofti inima, atâta timp cât va munci din greu pentru a câștiga destui bani. Avea deja un plan bine stabilit în minte. "Într-o bună zi voi ajunge să fac parte din garda regală a acestui Regat, a Regatului Fulgerului!", își spuse el hotărât.

După ce se îmbrăcă, își aranjă frumos pijamalele și le puse sub pernă. Apoi deschise geamul, inspirând adânc aerul rece al dimineții. În momentul în care împinse ușa camerei sale, observă că ușa de la camera vecină era lipită de perete. Asta însemna că mama sa deja se trezise.

Mama sa era o femeie singură încă de când se născuse el. Ea îi zise băiatului că tatăl său a apărut într-o seară în satul lor, fermecând-o instantaneu, iar după o singură noapte petrecută cu el, acesta a părăsit-o. De atunci, femeia spunea mereu că nu are nevoie de afecțiunea niciunui bărbat în afară de cea a copilului său.

James coborî în fugă scările, mergând direct în bucătărie.  Încăperea era una simplistă, având două mese, dintre care una era folosită pentru făcut mâncare, patru scaune înalte, o sobă, un loc pentru depozitarea alimentelor, două ferestre mari și o chiuvetă. În mijlocul mesei se afla un tort mare de ciocolată, acoperit deasupra cu căpșune. Lângă el, pe unul din cele patru scaune se afla o femeie care avea în mână o carte de bucate. Auzind sunetul pașilor din pragul ușii, aceasta își ridică ușor capul.