Suflet de vulpe

Locul asta e groaznic

..cu un par creț inchis la culoare și ochii izbitor de asemănători cu mierea de albină își face apariția o fetiță.
Fetiță? Avea 16 ani dar fața ei inocenta te făcea sa crezi ca are 11.
-Ea e Ruru! Sora mea mai mica. Zice roscovanul
-Și ce? Oricum nu stau mult aici, asta nu înseamnă că trebuie să cunosc pe cineva!Zic eu și plec de lângă ei asezandu-ma pe canapea.
-PERFECT! Ai adus o alta încrezuta acasă, credeam ca poți mai bine de atât!!Ei ar fii dezamăgiți de tine.Zice ea fugind din camera cu ochii aproape gata sa cedeze cu lacrimi.
-Ok, nu știu cine ești, nu știu nimic despre tine, dar dacă te mai porți asa cu sora mea ești libera sa pleci.
Ușor confuza îl întreb pe un ton supus.
-Care "ei"?
-Părinții noștri.
-Unde sunt?Mă ridic în picioare deoarece am observat schimbarea emoțiilor lui.
-Nu mai sunt, tata a omorât-o pe mama după care s-a sinucis,acum eu sunt tot ce mai are Ruru pe lume, eu am grija de ea.
Ce oribil, îmi zic in minte, muritorii ăștia pot sa facă rău persoanelor dragi și să trăiască cu asta toată viața pe conștintă. Poate pământul chiar e un loc mai rău.
-Imi pare rău.
-Nu ai pentru ce, nu a fost vina ta, zice și ma atinge pe umăr. Culcă-te, vorbim mâine, somn ușor!
-Somn ușor, zic eu după care îl vad plecând în aceasi direcție în care a plecat Ruru.
Mă întind pe canapea și încerc sa adorm...
........."Incerc sa adorm" asta nu prea da roade, e 3 dimineața și ochii nu mi se închid, asa ca decid sa plec prin casa sa l caut pe Speck.Doua dormitoare erau așezate unu' lângă altul, cred ca e clar care e care. Cel cu cranii și mașini de curse trebuie sa fie dormitorul lui. Intru dar mare mi a fost mirarea sa o vad pe Ruru. Încerc sa ies cat mai încet și subtil sa nu o trezesc și intru în celalalt dormitor.
Îl vad pe Speck și ma așez lângă el uitându-mă pe tavanul plin de stele de plastic.
-Ce.. Ce cauți aici zice el speriat să mă vadă lângă el...
Ma uit în ochii lui verzi și pătrunzători și el în ai mei.Simt o scânteie, ma simt ca acasă, un foc care îmi învelește tot corpul ma atrage. Ma urc peste el ca să ii pot vedea ochii mai bine, și ca o vulpe ma aplec ușor și ii fur un sărut scurt dar fierbinte. Îmi răspunde la sărut după care ma ridic și ii spun:
-Cred ca ar fii mai bine sa ma duc în camera mea,după care ies pe ușa și îl las cu privirea fixa.
Ceasul e 07:00, nu am dormit toată noaptea și acum nici nu voiam sa dau ochii cu muritorul acela, dar cum totul îmi merge prost era deja treaz, îmi pregătise micul-dejun.
-He.. Hei.. Putem vorbii des.. umm.. despre aseară? Ma întreabă cu o voce tremurânda.
-Ce ar fii de vorbit? Nu e nimic de vorbit! Zic speriată.
-Um..ummm...sarutul..?
-Ce sărut măi? Cred ca aiurezi, ai început sa ma visezi acum mai nou?După replica asta lăsându-l mai confuz decât era.
-Bine...
După acea conversație, între noi totul a mers bine ceva timp, trecuseră deja doua săptămâni și începusem sa ma obișnuiesc cu ei pe lângă mine și în lumea asta ciudata dar tot îmi era dor de casa, Ruru tot nu ma suporta iar Speck părea din ce în ce mai atras de mine. Nu ca ma mira, sunt irezistibila dar muritorul acesta era prea bun și naiv sa trăiască pe pământ.