Love Is Hard To Get//J.Jk

15

Ochii mi se deschid incet-incet in lumina soarelui. Vreau sa ma intind pe toata suprafata patului, dar nu reusesc sa trec pe cealalta parte. Ma ridic buimaca si il vad, un zambet mi-a aparut pe fata. Ma intind la locul meu, sunt fericita, dar si putin dezamagita. Oare chiar merita sa fac asta? Daca dupa ce se va trezi va fi exact ca inainte si va uita tot ce-a facut.

Mi-e frica. Mi-e greu sa o spun, dar da mi-e frica. Ma uit la chipul sau fara pic de imperfectiune si chiar ma gandesc cum o persoana care atunci cand este in lumea viselor pare atat de inocenta si de fapt in realitate este atat de rece.

Mana mea este aproape de chipul sau, dar cand buricele degetelor dau sa ii atinga fata, ochii acestuia de deschid. Imi retrag repede mana si ma ridic grabita in sezut pe partea mea de pat. Nu spune nimic si mi se face un gol in stomac. 

Simt cum greutatea sa dispare de pe partea cealalta a patului, ii aud pasii cum se indeparteaza de pat, dar tot nu spune nimic. Oare am gresit eu cu ceva? 

Isi ia hainele de prin camera, se imbraca tacut, apoi vrea sa iasa din camera. Inainte sa iasa se opreste, vrea sa spuna ceva, dar se razgandeste si pleaca trantind usa. Actiunile lui reprezinta exact la ce ma gandeam eu. 

☆☆☆

Au trecut cateva ore de cand n-am mai iesit din camera si nu ma simt in stare sa ies din camera prea curand, mai ales daca va fi si el prin preajma. Dar, contrar vorbelor mele, trebuie sa ies deoarece imi este foarte foame.

Deschid usa usor, fara pic de zgomot si ies in holul imens. Ochii mei sunt in toate partile dupa el, dar pare sa nu fie acasa. Intru in bucatarie si il observ stand la masa. Nu stiu ce face exact, dar pare ca scrie ceva. Nu vreau sa-l stresez sau sa-i pun multe intrebari, dar vreau sa vorbesc cu el. Nu ma poate ignora la nesfarsit, mai ales dupa ce am facut.

"Ce scrii acolo?" il intreb muscandu-mi buza de jos.

Se uita la mine, ma masoara din cap pana in picioare apoi isi i-a privirea de la mine. Ce este inneregula?! Nu inteleg ce are.

"O sa ma ignori dupa ce ai stat cu mine atat si dupa ce s-a intamplat aseara?" ridic putin vocea.

Isi lasa pixul jos, isi inchide agenda si se ridica in picioare. Ma priveste de sus, cu un aer superios. De ce? Ce s-a intamplat, Jungkook?

"Nu ai dreptul sa tipi la mine." spune foarte calm, dar cu o privire rece si patrunzatoare.

Cum adica nu am dreptul? Dupa tot ce s-a intamplat, acum ma ignora? Si imi spune ca n-am dreptul? El crede ca dupa ce s-a intamplat aseara sa nu mai vorbim? Eu am facut-o din dragoste pentru EL si acum ma ignora. Totul parea atat de frumos, si-a petrecut timp alaturi de mine, iar acum imi face asta...

" A fost o simpla noapte, nu a mare lucru." auzind asta sangele mi-a inghetat.

"Poftim? Dar ai spus ca ai sentimente pentru mine" este singurul cuvant pe care l-am mai putut spune.

"Da, nu a fost mare chestie. Este ceva normal. Oricum nu mai vreau sa vorbim despre asta. Si legat de sentimente, hm... cum poti sa cuceresti o fata daca nu prin ai spune ca incepi sa ai sentimente pentru ea." este rece, rau, arogant.

"Nu a fost mare chestie? Cum poti sa faci asa ceva? De ce de fiecare data cand lucrurile merg bine intre noi, TU trebuie sa le strici? De ce nu te-ai dus intr-un club daca voiai o seara cu cineva? De ce nu ma lasi in pace daca ma urasti? Nu te inteleg..." mai apuc ca spun inainte sa el sa ma intrerupa.

"Pentru ca daca vei pati ceva nu as fi vrut sa nu gust din asa ceva." spune si arata cu mana spre corpul meu.

Nu mai am nici macar un cuvant. Nimic. Dupa ce spune pleaca din bucatarie cu agenda lasand un aer rece un urma sa. Ma doare inima. Raman singura in camera aceea imensa si rece. Lacrimile isi fac aparitia pe obrajii mei si mintea imi este ocuoata cu multe lucruri. 

Gandurile imi sunt oprite de ciocanitul ce se aude de pe partea cealalta a usii. Dau sa ma ridic, dar inaintea mea se duce Jungkook si deschide. Pe usa apare Jimin. Cand il vad imi continui drumul,dar de data asta mai repede, nu ma poate vedea asa. 

Ajung la jumatatea scarilor, iar atunci ii aud vocea si ma opresc.

"Mi-So, ce faci?" este vesel, este o persoana minunata, dar nu ma poate vedea asa. 

"Sunt bine, tu?" ii raspund fara sa ma intorc spre el. 

"La fel. Ai patit ce-" dar este intrerupt de catre Jungkook.

"Haide sa ne facem treaba, ca doar de asta ai venit aici." spune repede.

Imi las capul in jos si imi continui drumul abia mergand. Ajung in dreptul cameri mele, deschid usa si pasesc inauntru. Ma urasc, il urasc. Este acelasi Jungkook pe care l-am cunoscut.  Vreau sa fiu fercita, dar toate dorintele mele sunt incalcate. Persoana caruia m-am daruit din dragoste ma uraste, am o boala care nu stiu daca se va vindeca, iar mama nu este aici langa mine.

Ultima data cand cand am fost la control doctorul mi-a spus ca ca sunt 85% vindecata. Cred ca acest lucru este singurul care m-a facut sa zambesc.

Gandurile imi sunt alungate cand Jimin intra in camera mea. M-am ridicat in sezut, mi-am sters repede lacrimile si ma uitam nedumerita la el. De ce venit aici? 

"Mi-So esti bine?" nu mai pot auzi intrebarea asta. Ma seaca, ma injunghie, ma omora. De fiecare data cand aceasta intrebare imi este adresata continui sa mint si sa afisez un zambet fals. Dar nu mai pot face asta. 

"Nu, Jimin..." abia ii pot spune din cauza lacrimilor care curg fara sa se opreasca. Jimin vine si ma imi da o imbratisare, una calduroasa, de care chiar aveam nevoie. 

"Ce ti-a facut?" spune in timp ce imi mangaie parul.

"A spus ca si el incepe sa aiba sentimente pentru mine si mi i-am daruit lui. Dar de dimineata ma ignora si inainte sa vii tu am avut o discutie despre asta si mi-a spus ca nu putea rata asa ceva daca as fi patit ceva. Il urasc, Jimin..." reusesc sa-i spun.

"Mi-So...nu te mai pot lasa aici." ochii mi se maresc cand aud asa ceva.

Jungkook

De ce Jimin intarzie ata de mult, a spus ca merge la baie. ai trecut deja 10 min de cand tot il astept. Ma ridic si decid ca pana vine Jimin sa ma duc pana in camera sa iau ceva important. Urc scarile si cand trec pe langa camera sotiei mele aud vocea ei cum ii povesteste de discutia nostra de azi. 

Ma aplec mai mult spre usa sa aud mai bine si il aud pe Jimin. 

"Mi-So...nu te mai pot lasa aicii." cand ii aud vorbele prietenului meu nici macar nu mai stau pe ganduri si deschid usa.

Cei doi sunt imbratisati, Mi-So cu lacrimi in ochi si pe obraji. Nu il pot lasa sa faca asa ceva. Cand cei doi ma vad se indeparteaza unu de celalalt si Mi-So vrea sa-mi spuna...

Bunaaaaaa! Ma scuzati ca am intarziat ataaaaat de mult cu acest capitol. Sper sa va placa si ma scuzati de ulterioarele greseli. LY.

As vrea sa stiu parerea voastra despre carte, m-as bucura foarte mult daca mi-ati impartasi-o in comentarii, multumesc!❤