Renastere: Obraznicul meu 'Printesa Mostenitoare' PARTEA 1

104 Schemă

Toți concurenții din tribună primeau ultimul control al corpului iar toate armele ascunse și alte instrumente auxiliare au fost reținute.

Profesorul care era responsabil cu verificarea corpului a confiscat destul de multe inele spațiale, zeci de sticle de poțiuni, o carte murdară, câteva portrete frumoase cu femei și așa mai departe.

Concurentului dinaintea lui Mo Yi i-a fost confiscată o întragă cutie cu lucruri 'murdare'.

Când a venit rândul lui Mo Yi, a trecut ușor și a răsuflat ușurat în secret.

Văzându-l pe Mo Yi trecând, Mo Fei s-a simțit și el mult m-ai ușurat.

Privind părul neted al lui Mo Yi, Wu Gouyue chicoti, dar nu spuse nimic.

Observând zâmbetul fals al lui Wu Gouyue, inima lui Mo Fei s-a scufundat brusc.

După ce cei o sută de concurenți s-au îmbarcat pe formația de transmisie, toți au fost transmiși pe teren.

Când Zheng Xuan tocmai ce a intrat, a întâlnit imediat o mândrie de lei de fier.

Zheng Xuan a ucis cu grijă leul de fier de nivelul cinci din frunte și a obținut un miez de cinci stele.

Odată ce leul de fier din frunte a murit,  ceilalți lei de fier s-au enervat. Toți s-au aruncat asupra lui Zheng Xuan unul după altul, în timp ce Zheng Xuan a rezistat cu ușurință atacurilor lor și i-a ars pe toți făcându-i cenușă. Flăcările de peste tot cerul, au făcut câmpul de luptă ca un iad viu.

Zheng Xuan a luat acele miezuri stelare una câte una din cenușă.

Apoi, un parfum ușor de flori a ieșit de undeva. După ce l-a mirosit, Zheng Xuan a simțit imediat că mâinile și picioarele i s-au transformat în gelatină și a căzut pe pământ fără să scoată măcar un sunet.

După ce a căzut, Zheng Xuan a descoperit că nu-și poate folosi puterea stelară. Un fel de sentiment de criză fără precedent i-a asaltat mintea.

O persoană a cărei față era acoperită de o floare Grimace a ieșit din pădure.

Văzând acea persoană, Zheng Xuan și-a intensificat subconștient vigilența.

"Sunt asa norocos. Am planificat să te caut, în timp ce tu te trimiți singur la mine. Se pare că este adevărat că totul în această lume este predestinat. Ar trebui să știi că îți vei primi karma dacă faci ceva rău ”. Se auzi o voce răgușită.

Zheng Xuan știa că acea persoană încerca să-și mascheze vocea.

"Cine ești tu? Avem vreo dușmănie sau ceva? ” a întrebat cu atenție Zheng Xuan.

Mo Yi era ghemuit pe jumătate lângă Zheng Xuan, privindu-l cu doar ură în ochi. Mo Yi a rupt hainele lui Zheng Xuan și i-a tăiat ușor pieptul, apoi pieptul lui Zheng Xuan a arătat imediat o dungă de sânge.

„Tu doar ai deschis pieptul lui Feiquan așa și i-ai jefuit mărgeaua spirituală de foc, nu?” Mo Yi își mișca cuțitul peste pieptul lui Zheng Xuan.

Ochii lui Zheng Xuan s-au micșorat brusc: „Despre ce vorbești?”

„Acum că am pus totul deasupra mesei, tu tot nu înțelegi despre ce vorbesc?” Mo Yi a batjocorit, aruncându-i lui Zheng Xuan o privire ucigașă.

„Nu am făcut asta.” spuse Zheng Xuan încruntat.

"Nu? Atunci cum ți-ai îmbunătățit aptitudinea? Dacă nu i-ai fi luat mărgeaua lui Feiquan, o m-ai aveai astăzi? L-ai ucis și i-ai furat totul, nu-i așa? ” a întrebat Mo Yi în timp ce se uita fix la Zheng Xuan.