144 Atat de suparat

51 10 2
                                    

Întrucât Lou Yu i-a acceptat în sfârșit cererea, Qian Ye a arătat bucurie pe fața sa.

„Prințul meu, este atât de generos din partea ta. Chiar îmi oferi propria ta cameră. Știu că ai sentimente profunde pentru mine. Deși nu ai recunoaște asta, știu că în adâncul inimii tale mă placi. Ti-am spus. Nimeni pe lumea asta nu mă place.” Spuse Qian Ye în timp ce se uita la Lou Yu recunoscător.

Lou Yu nu a comentat ci doar a forțat un zâmbet, arătând îngrozitor.

Qian Ye s-a uitat apoi la Lou Yu cu afecțiune, spunând pe un ton profund: „Gândindu-mă că aș putea să stau în patul care îi aparține prințului și soției sale, simt că sângele îmi fierbe. Prințul meu, dacă ești atașat de patul tău, nu mă deranjează să-l împarți cu mine. Dar, ca să punctez, nu poți profita de mine. Nu esti genul meu."

Lou Yu a scrâșnit din dinți și a tras adânc aer în piept: „Nu e nevoie, nu sunt interesat să împart patul cu tine.”

Qian Ye pufni ușor: „Prințul meu, chiar ai ratat o șansă o dată în viață! Ai idee câți oameni acolo se aliniază să se târască în patul meu?"

Qian Ye s-a întors apoi către Mo Fei: „Prițesa mea moștenitoare, prințul nu este interesat să-mi încălzească patul. Dar tu? Deși el nu este genul meu, tu ești! Dacă profitați de mine, voi fi dispus să cooperez cu asta.” Spuse Qian Ye în timp ce clipea.

Lou Yu s-a uitat la Qian Ye plin de nervozitate, „Qian Ye, tu neavând față, chiar ajunge la un nou nivel!” ( aici se referă ca nu are pic de ruşine)

Qian Ye și-a atins propria față și a spus: „Față? Bineînțeles că am fața. Sunt atât de drăguț, ar fi păcat să îmi pierd fața.”

Qian Ye a adăugat apoi fără grabă: „Fața mea este neprețuită. Compania mea a cumpărat asigurare de două miliarde pentru fața mea. Dacă e distrusă, m-ar despăgubi cu zece miliarde! Eu trăiesc din fața mea. Deci nu ai ști niciodată cât de valoroasă este fața mea.”

Lou Yu, „…”

Qian Ye aruncă o privire către Zheng Xuan și apoi s-a întors din nou către Mo Fei: „Prițesa mea moștenitoare, am ceva ce nu știu dacă ar trebui să-ți spun sau nu”.

Un sentiment rău a apărut în capul lui Zheng Xuan. Apoi nu s-a putut abține să nu spună: „Dacă crezi că nu este potrivit, atunci ține-ți gura.”

Qian Ye i-a aruncat o privire dură lui Zheng Xuan și s-a întors imediat către Mo Fei purtând din nou acea față nevinovată.

Mo Fei s-a încruntat, apoi a spus: „Hai dă-i înainte”.

„Iată chestia. Zheng Xuan tocmai a spus că nu sunt suficiente camere de oaspeți. Asa că…"

Qian Ye s-a întors apoi și a arătat către Zheng Xuan: „Prițesa mea moștenitoare, mai bine l-ai alunga afară. Uită-te la el, gură ascuțită, nas ascuțit, bărbie ascuțită, nară valgus, ochi valgus, gură valgus, urechi valgus, gât valgus, o față standard care nu aduce noroc. Nu poți ține un asemenea tip de persoană în preajmă. Altfel vei fi falimentat mai devreme sau mai târziu.” Spuse Qian Ye serios. (Nu stiu ce înseamna valgus...)

Fața lui Zheng Xuan s-a înroșit peste tot, cu ochii îndreptați pe Qian Ye, „Ce ai spus? Idiotule! Îndrăzneşte să o spui din nou!”

Qian Ye s-a ascuns imediat în spatele lui Mo Fei, spunând serios: „Prițesa mea moștenitoare, tot ce am spus este adevărat. Dacă nu vrei să dai faliment, mai bine îl lași să plece de aici. Ținând o astfel de persoană aici, nu ai face niciodată o avere! Gandeste-te la asta. Toată viața ta! Nu este un lucru oribil la care să te gândești?”

Renastere: Obraznicul meu 'Printesa Mostenitoare'  PARTEA 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum