𝑱𝒖𝒔𝒕 𝑭𝒓𝒊𝒆𝒏𝒅𝒔 :𝚔𝚗𝚓:✔︎

11

..............................................................

" Rᴇɢᴜʟᴀ ɴᴜᴍᴀ̄ʀᴜʟ 11: ᴘʀɪᴇᴛᴇɴɪɪᴀ, ɪɴᴅɪғᴇʀᴇɴᴛ ᴅᴇ ᴄᴇ ᴛɪᴘ ᴇsᴛᴇ, ᴄᴇʀᴇ ᴅɪғᴇʀɪᴛᴇ sᴀᴄʀɪғɪᴄɪɪ."

..............................................................

- Namjoon, ascultă-mă te rog! se rugă Sae-ron de prietenul ei s-o ascute, dar în zadar, brunetul nu voia s-o asculte nici în ruptul capului.

- Nu Sae-ron! Nu vreau să aud nimic din ceea ce vrei să-mi spui. Tu te auzi măcar? privirea lui rece și dezamăgită o întâmpină pe a ei, dându-i fiori reci pe șirea spinării.

- Dar Joon, măcar uită-te peste rezultate. glasul ei se stingea încet cu fiecare cuvânt scos printre buzele-i tremurânde.

- Ești normală?! Vrei să mă uit peste alea ca să ce? Să văd că nu sunt tatăl? Nu te credeam în stare de așa ceva. dezamăgirea apăru rapid și în glasul lui, privirea fiind acum una tristă.

- De ce dracu ai crede că aș falsifica așa ceva? De asta îmi arde mie? se înfurie Sae-ron dându-și seama că treptat îl pierduse pe cel ce stătea acum în fața ei.

El nu mai era acel Namjoon pe care-l știa. Acea versiune a lui dispăruse cu puțin timp în urmă și asta doar din cauza blondei .

- Ești geloasă Sae, se vede de la o poștă asta. pufni el, dându-și ochii peste cap, ce abia se vedeau din cauza pletelor sale destul de lungi.

- De ce aș fi geloasă? îl întreabă ea mirată, dar tot odată și enervată mult mai tare.

- Pentru că mă placi! Crezi că nu am observat? Mi-am dat seama de asta cu mult timp în urmă. Totul a fost doar pentru plăcere, dar tu ai investit sentimente. Nu vezi Sae-ron? Eu nu simt nimic pentru tine. i-o trânti băiatul în față, în timp ce bruneta îl privea parcă trăsnită de fulger.

Totul, toate temerile ei erau adevărate. Tot ce spera să fie doar o tâmpenie produsă de creierul ei, se adeverise în acel moment. Lacrimile i se formaseră în colțul ochilor, dând semne că vor s-o i-a la vale pe obrajii ei palizi și albi ca laptele.

Se trezi din transă când își dă seama că-l plesnise pe brunet, palma ei pulsând de durere, dar durerea din interiorul ei era mult mai mare decât ce  pe care o simțea datorită contactului cu fața lui.

- Prefă-te că nu mă cunoști de acum. tună Sae-ron, după care se întoarse pe călcâie dând să plece în camera ei.

În tocul ușii de la dormitorul lui Namjoon stătea blonda, zâmbind triumfător. Bruneta își trage nasul după care rânji, dându-și seama că până în acel moment tipa fusese de fiecare dată cu un pas înaintea ei.

Se îndreaptă rapid spre a, punându-și mâna pe umărul ei descoperit, din cauza tricoului larg pe care-l purta.

- Ți-a ieșit, așa cum ai vrut tu târfo. De acum nu o să îți mai stau în cale, poți face ce vrei cu el. Sper totuși să-și dea seama cât de curând. rosti printre dinți, strângând de umărul blondei din ce în ce mai tare până aceasta scoase un mic țipăt de durere.

Sae-ron îi dă drumul, după care se îndreptă spre camera ei, lăsând și celelalte lacrimi să i se scurgă pe obraji formând șiroaie.

Nu se aștepta la așa ceva. Nu din partea lui Namjoon cel puțin. El era singurul în care avea cea mai mare încredere. El era singurul căruia îi spusese multe și cu care vorbise multe.

Totuși acesta o lovise în cel mai neașteptat moment, acolo unde o durea cel mai tare, și el știa prea bine asta. Făcuse toate astea pentru una pe care nici măcar nu o cunoștea. O alese pe blondă în detrimentul ei.

Sae-ron își trase geamantanul de pe dulap, începând să-și îndese toate lucrurile pe care le deținea, în el. Nu mai avea de gând să stea sub același acoperiș alături de cei doi. Asta era ceva imposibil în acel moment pentru ea. Mai bine ajungea pe străzi decât să mai rămână acolo, chiar și pentru scurt timp.

Închide cu rapiditate valiza, burdușită până la refuz cu diferite obiecte. Prinsese rapid un pix și o foiță scriind pe ea câteva cuvinte, după care părăsi apartamentul ce rămăsese tăcut.

Privi cerul aproape înserat, gândindu-se unde ar putea merge. Nu mai voia să-l deranjeze pe Jungkook, având în vedere faptul că stătuse pe capul lui mai bine de o săptămână. Chiar dacă el spunea că nu-l deranja, ea tot nu se simțea confortabil stând la el.

La părinții ei nu putea merge. Stăteau mult prea departe iar sigur i-ar fi pus o grămadă de întrebări deoarece Sae-ron nu-i vizita prea des, iar asta le-ar fi stârnit câteva suspiciuni.

Brusc, Sae-ron își aminti un loc destul de liniștit, în care putea sta puțin timp pentru a-și limpezi gândurile cum trebuie.