𝑱𝒖𝒔𝒕 𝑭𝒓𝒊𝒆𝒏𝒅𝒔 :𝚔𝚗𝚓:✔︎

12

..............................................................

" Rᴇɢᴜʟᴀ ɴᴜᴍᴀ̄ʀᴜʟ 12: Nᴜ ᴜɪᴛᴀ!  Cᴜᴠɪɴᴛᴇʟᴇ sᴘᴜsᴇ ᴅᴇ ᴜɴ ᴘʀɪᴇᴛᴇɴ, ᴅᴏʀ ᴍᴜʟᴛ ᴍᴀɪ ᴛᴀʀᴇ ᴅᴇᴄᴀ̂ᴛ ᴄᴇʟᴇ sᴘᴜsᴇ ᴅᴇ ᴀʟᴛᴄɪɴᴇᴠᴀ."

..............................................................

Namjoon privea încruntat tavanul gândindu-se la vorbele pe care i le spusese cu răutate lui Sae-ron. Vina îl măcina puternic pe interior, având remușcări.

Poate nu ar fi trebuit să-i vorbească pe acel ton. Poate nu ar fi trebuit să-și bată joc de sentimentele ei, dar ce putea face? Cum Yo-ju era însărcinată cu el nu o putea lăsa. Nici nu voia s-o rănească pe Sae-ron fiind și cu ea și cu blonda. Poate era mai bine așa

Sae-ron merita ceva mult mai bun decât el gândea Namjoon. Chiar dacă avea sentimente pentru ea, în interiorul său credea că nu o va putea face niciodată fericită, cel puțin nu din punct de vedere sentimental. Iar acest lucru îl distrugea cel mai tare.

Oftând, se ridică din pat având de gând să meargă în bucătărie, iar mai apoi la Sae-ron în cameră pentru a-și cere scuze măcar, cu toate că deja era prea târziu și el știa prea bine asta.

Totuși se opri cu ușa întredeschisă, auzind conversația lui Yo-ju. Dintr-un oarecare motiv se opri să asculte despre ce anume vorbea, chiar dacă nu era frumos să tragă cu urechea. Curiozitatea îl măcina cumplit, îndemnându-l s-o facă.

- Da, ți-am mai spus, crede că sunt însărcinată. spune fata, jucându-se cu unghiile.

O pauză se așternu în aer făcându-l pe brunet să se încrunte ușor.

- Știu, acum trebuie să scap de acea târfuliță. Era ieri să mă dea de gol. Noroc că fraierul Namjoon nu a crezut-o. Să fi văzut ce față avea! începu blonda să râdă pițigăiat.

Namjoon își încleștă puternic maxilarul, urmat mai apoi de pumni. Deschide ușa cu putere după care o trântește în urma lui, făcând-o pe fată să tresară speriată. Se întoarce spre el panicată, privindu-l temătoare.

- Cară-te! vorbi brunetul printre dinți, indicând spre ușa de la intrare.

- Iubitule... se milogi ea aducându-l de braț.

Namjoon se smucește rapid din strânsoarea ei, dând-o la o parte imediat. O apucă de încheietura mâinii, trăgând-o spre ușă. Oricât se împotrivea ea, băiatul era mult mai puternic. Deschide bucata de lemn masiv, după care o scoate afară din casă.

- Cred că ți-am vorbit destul de clar. Să nu te mai apropii de mine, asta dacă vrei să nu suporți consecințele. o amenință el după care îi trânti ușa în nas.

Era așa un mare tâmpit! Cum putuse să spună că Sae-ron mințea când ea defapt îi spusese adevărul vrându-i binele. În acel moment Namjoon se considera o persoană oribilă. Ce fel de prieten era el?

Cu pași mărunți se îndreaptă spre dormitorul brunetei ce pe dinafară părea destul de tăcut. Bătu ușor la ușă, dar fără niciun răspuns. Mai bătu odată dar și de această dată nimic.

Apasă ușor clanța în jos, intrând încet în interiorul încăperii. Mare îi fusese mirarea văzând camera goală. Dulapul era larg deschis, iar hainele din el lipseau asemeni cu restul de obiecte pe care Namjoon le știa a fi acolo.

Palmele începuseră a-i transpira treptat cu cât privea mai mult încăperea. Observă după scurt timp ceva galben pe una dintre noptiere. Se îndreaptă spre acel loc văzând că era un bilețel. Îl ridică în așa fel încât să poată citi ceea ce scria pe el.

" Îmi pare rău Joonie, dar nu mai pot sta aici. Sper să fii fericit alături de ea. Poate o să te simți mai împlinit decât cu mine.

                                         Cu drag
Sae-ron "

Inima i se sfărâmă în mii de bucățele. Singura fată pe care o iubea cu adevărat plecase. Și asta era doar din cauza lui și a vorbelor sale ce nu făceau decât să răcească.
Dar ea, oare unde era acum?

***

Namjoon conducea de mai bine de trei ore. Destinația lui era plaja. Stătuse pe gânduri un timp neștiind unde ar putea fi. Îl căutase chiar și pe Jungkook, iar cum la el nu era singurul loc la care se gândi era plaja.

Mereu mergea acolo cu ea când nu se simțea bine. Era un loc de recreere pentru amândoi când se aflau în situații dificile.

Singura fărâmă de speranță pe care o avea se intensificase în momentul în care îi văzuse silueta brunetei. Stătea pe nisip, cel mai probabil cu genunchii la piept și mâinile în jurul lor. Namjoon o luă la fugă spre ea, oprindu-se în dreptul ei.

Sae-ron își ridică privirea spre el uimită. Fața îi era umflată iar ochii îi erau de-a dreptul roșii. Nu se aștepta să-l vadă chiar pe el, chiar acolo.

Brunetului i se umeziră și lui ochii la vederea imagini din fața sa. Totul era doar din vina lui. Se ura acum pentru asta.

- Sae...iartă-mă, sunt așa un dobitoc! își trage el nasul. Aveai dreptate, chiar mare dreptate dar eu nu te-am crezut. Știu că nu mai au rost scuzele, dar nu vreau să te pierd. Știu că ceea ce am spus te-a durut, dar nimic nu a fost adevărat. Nici eu nu m-am crezut. Știu că nu ar fi trebuit să spun asta dar... . se opri din vorbit în momentul în care Sae-ron se ridică în picioare și-l sărută.

Era împietrit în loc, neștiind ce ar putea face. Nu se aștepta la o asemenea reacție, mai de grabă se aștepta la o palmă zdravănă și niște probabile înjurături, dar la un sărut deloc.

Bruneta se îndepărtă de el, privindu-l adânc în ochi. După scurt timp îi zâmbi ușor ochii ei micșorându-se treptat.

- Știu Joonie, nu-i nevoie să-ți ceri scuze. Cât am stat aici noaptea trecută m-am gândit la multe și mi-am dat seama că nu ai avut nicio intenție de a-mi face rău. rosti ușor fata.

- Deci sunt iertat așa ușor? o întrebă el mirat dar și bucuros.

- Da , ești iertat. îi confirmă ea râzând ușor de reacția lui.

Pentru că îl iubea, putea să-l ierte cu ușurință având în vedere că își dăduse seama de greșeala pe care o făcuse și își ceruse și iertare.

- Te iubesc! îi spune Namjoon radiind de fericire.

- Și eu te iubesc! îi răspunde Sae-ron zâmbind de asemenea larg.