||The Alpha||. [IN CURS DE EDITARE]

Capitolul-5

HUNDOS

"La naiba, asta e ceva. Nu am văzut niciodată o haita adunându-se astfel", a comentat Matthew, sorbind din bere.

I-am aruncat o privire goală și am luat o mică înghițitură din propria mea bere. Nu prea aveam chef să beau chiar acum. Lupul meu îmi dădea încă o durere de cap despre partenera noastră. Am fost tentat să-l închid, dar asta probabil îl va înfuria.

Boston a dat din cap în acord, în timp ce și-a inhalat destul de mult slănina: „Trebuie să avem și aceste petreceri la haita nostru. Ar fi un moment al naibii de timp, mai ales că avem de două ori mai mulți membri ai haitei".

Lupul meu și-a dat ochii peste cap și a continuat să-mi pășească în cap. Tot ce-i păsa era să-și găsească partenerul în masa lupilor, ceea ce era aproape imposibil. Haita Burlington avea aproximativ două sute cincizeci de lupi și părea că fiecare dintre ei era acolo.

Soarele apunea încet în spatele dealurilor, în timp ce lupii se adunau în jurul focului pentru a se încălzi. Erau mai multe mese pline cu tot felul de mâncare și două difuzoare mari în lateral, aruncând o melodie pop care îi făcea pe toți lupii adolescenți să-și bată capul. 

Anii 90 și începutul anilor 2000 au avut cea mai bună muzică în opinia mea.

- Unde este partenera ta, Alpha?

Am mârâit la Devin, iar el a închis imediat gura.

Chiar și după ce a știut că Alexis este partenerul meu, el a continuat să babească în jurul ei, ceea ce mi-a iritat constant lupul. Devin nu avea niciun respect pentru relații. Dacă îi plăcea o fată, se ducea după ea până când cineva îi dădea o lecție sau sărmana fată cedează.

Sperăm că Alexis nu va ceda la tacticile sale stupide de seducție sau altfel va avea o conversație serioasă cu pumn.

- Alpha Hundos.

M-am întors către Alpha Horris și am dat din cap: „Alpha Horris".

El a ridicat sprâncenele la berea din mâna mea: "Sper că te bucuri de foc acum".

„Este cu siguranță interesant", am mormăit eu, privindu-i pe unii dintre lupii adolescenți care dansau puțin prea necorespunzător.

A fost un lucru bun că a existat regula „a nu se îmbăta". Nu-mi puteam imagina ce s-ar întâmpla dacă ar fi peste tot lupi excitați și beți. 

- Tată, te rog, spune-mi că Marla încă mai ajută la mâncare, se repezi Neville în timp ce părăsea casa din haite, încercând să-și smulgă gluga albă peste cap.

"Este, mi-a legat mintea acum doar câteva minute pentru a o întreba unde este."

Neville oftă ușurat: "Bine. Cred că Jacques o să ne mănânce în viață dacă află ce facem. Suntem puțin în urmă."

"Neville! Dă-ți fundul aici! Nu am terminat!"

Gemu și își frecă fața exasperat în timp ce Alexis alerga spre noi. Lupul meu a mers înainte pentru a-și verifica partenerul entuziasmat.

Ticălosul excitat.

Avea părul ridicat într-un coc - despre care credeam că se numea „nod de vârf" - și purta aceeași glugă albă ca Neville. Picioarele ei lungi erau acoperite de o pereche de blugi skinny întunecați pe care i-am aprobat.

Adică, lupul meu a aprobat.

Am crezut că arată bine. Ea a fluturat o ruletă de bandă adezivă neagră către Neville: - Nu faci asta pentru tine. Faci asta pentru cel mai bun prieten al tău. El a dat ochii peste cap și și-a întors spatele spre ea, astfel încât ea să poată termina orice făcea.