||The Alpha||. [IN CURS DE EDITARE]

Capitolul-28

HUDSON 

Era atât de liniștit încât am putut auzi veverițele săpând găuri și păstrându-și ghindele.

Sau poate că aceștia au fost chipmunks.

Ar trebui să o întreb mai târziu pe Alexis despre asta, deoarece pare să fie expertă în cele două.

Când nimeni nu a spus nimic, Brielle și-a ridicat ochii spre Lacey, despre care am presupus că este sora ei, cu o privire confuză: „Lacey, ce este un partener?"

Lacey și-a mușcat buza, iar privirea ei nu i-a părăsit niciodată lui Matthew: „Este un suflet pereche, Bri".

- Deci ești sufletul lui pereche? Întrebă Brielle, arătând curios pe Matthew.

Lacey dădu din cap și Brielle ridică din umeri, înainte de a se apropia de Matthew.

Toată lumea și-a ținut respirația în timp ce îi priveam pe cei doi. Dacă n-ar fi gravitatea situației, probabil aș râde de privirea de pe chipul lui Matthew.

Habar n-avea ce să facă când Brielle i-a făcut semn să îngenuncheze, dar oricum a făcut-o. Brielle și-a studiat fața câteva clipe înainte de a se întoarce către Lacey: „Este drăguț. Îmi place".

Aproape că m-am sufocat în scuipatul meu, în timp ce ea îl bătu pe nas pe Matthew și sări înapoi la sora ei.

Mi-am îndreptat atenția spre Alexis, care mi-a arătat ce-iad-se-întâmplă-acum. Pentru prima dată în epoci, m-am simțit neajutorat. Nu știam dacă putem avea încredere în Lacey și Brielle, dar în același timp, nu voiam să-l iau pe partenerul lui Matthew.

Asta nu ar fi deloc corect. Când Alexis mi-a observat ezitarea, a dat din cap și s-a îndreptat încet. Ea și-a îndreptat privirea spre cele două surori și a zâmbit cu amabilitate: "Ce zici să vorbim la o ceașcă de cafea? E prea devreme dimineața pentru ca eu să procesez asta."

Lacey s-a întors în cele din urmă să se uite la Alexis și a înghițit puternic, aparent nervos, "Nu sunt sigură. Nu vreau să intru".

"Prostii. Ești partenerul lui Matthew. Acum vino, cum îți place cafeaua ta? Brielle, ce ai vrea să bei?"

A întrebat Alexis, vocea ei devenind mai blândă când i-a îndepărtat pe Lacey și Brielle de noi. M-am uitat la doi dintre cei mai buni războinici ai mei, „Fii cu ochii pe ei. Mă voi alătura în scurt timp. Dacă una dintre cele două fete face ceva suspect, conectează-mă imediat".

Au dat din cap și au fugit după cei trei. M-am dus la Matthew, care se uita cu dor la figura decolorată a lui Lacey. Cu siguranță m-a durut să-i văd fața de când ultima oară când l-am văzut, acest dezamăgit a fost acum cinci ani, în timpul luptei cu năzdrăvanii.

"Matthew, va funcționa. Nu-ți face griji. Zeița Lunii știe ce face. Nu te-ar pune cu Lacey dacă nu ar crede că este o pereche potrivit", am spus încet, încercând tot posibilul să fă-l să se simtă mai bine.

I-am aruncat lui Boston o privire ascuțită și el părea că se grăbește să găsească ceva de spus: "Hudson are dreptate. Ea face lucrurile dintr-un motiv. În plus, un vârcolac cu aripi de vultur sau un cap de vultur este destul de rece".

Mi-am ciupit puntea nasului și am clătinat din cap când Matthew și-a dat seama în cele din urmă ce înseamnă Boston.

Și-a dres glasul și a încuviințat încet: „Mulțumesc. Voi pleca acum. Și eu ... am nevoie și de o cafea."