Un Dezastru Numit Alexander

~21~

Erin

De când am revenit acasă , am auzit doar țipete și am văzut doar niște ochi roșii și înfuriați . Doar așa arată zilele mele în umila mea casă. Și toate astea din cauza acelui monstru.
Privesc încărcătorul care se află pe noptieră și îmi aduc aminte ziua în care Alexander mi l-a adus și mi-a spus că nu mă urăște.
Mă uit la farfuria murdară de pe birou de ciocolată și îmi aduc aminte reacția lui când i-am oferit acele prăjituri.
Mă uit la geaca de blugi din cuier și mă las purtată de amintirea lui. De ziua în care a venit într-o fugă doar ca să mă aducă acasă.
Tot ce mă înconjoară a început să îmi aducă aminte de el. Și nu am de ales decât să accept asta.
Să accept că inima mi-a fost furată de Alexander Diaz.
Deși la început eram fericită de relația noastră dezastruoasă , totul s-a schimbat. Sufletele noastre s-au apropiat. Și deși spuneam că el nu e treaba mea și nici nu va fi , acum îmi doresc să fie.
Acum îl vreau în viața mea și mi-am dat seama că am nevoie de el. Mi-am dat seama că nu pot lupta cu aceste sentimente puternice. Și cred că e dreptul lui să știe.
Iau telefonul de sub pernă , pe care îl țin acolo fiind mereu pregătită să sun pe cineva dacă bestia va vrea să mă omoare , și încep a îi scrie un mesaj.
O confesiune ar trebui făcută față în față , dar cu el nu poți vorbi față în față. Cu siguranță te-ar omorî cu privirea.
Încep să tastez , și tastez , până rămân fără idei. Sau mai degrabă fără sentimente de spus. Și apăs "Trimite". A fost mai simplu decât am crezut. Și cu siguranță refuzul lui va fi mai dureros decât cred .
Ecranul telefonului se aprinde și numele lui apare imediat. Ce repede a răspuns!
Erin , nu mă așteptam vreodată să te îndrăgostești de unul ca mine.
Stai liniștit , Alexander , nici eu nu mă așteptam. Altfel aș fi fugit mai mult de tine decât am făcut-o.
Știu că ar trebui să îți dau un răspuns dar sunt foarte confuz.
În mod normal ar trebui să îi răspund dar degetele mele s-au blocat. E ca și cum curajul de mai devreme s-a evaporat.
Dă-mi timp să mă gândesc. Nu vreau să îți fac rău.
Am observat că această gândire a lui e puțin toxică dar nu vreau să se grăbească. Și nu vreau să îmi arunce bomba așa repede. Cu o putere mare în corp reușesc să tastez repede niște cuvinte și îmi închid telefonul , băgându-l înapoi sub pernă.
Ia-ți tot timpul din lume!
Nu știu dacă să formăm o relație este un lucru bun ..dar nu putem nici să ignorăm ce simțim. Eu cel puțin nu pot.
Închid ochii încercând să opresc furtuna din interior dar mă gândesc doar la el.
Ce epavă scufundată pare la exterior dar în interior e o harpă armonioasă.
Este rece ca gheață dar iubește enorm de mult. Este ca o antiteză. Si cred că de aceea m-am îndrăgostit de el. Pentru că am simțit că el mă înțelege și că suntem la fel.
Doi bipolari.