Dark Love II[✔︎]

Capitolul 10

   — Glumești.. nu-i așa?

  — Nu știu Yoongi.. Nu știu de să fac..dacă vrea să se joace cu mintea mea, atunci se pare că reușește..

Îi luase chipul în palme Imediat începând să îl sărute pe tot în timp ce EunMi mima un mic zâmbet. Se simțea atât de răsfață și iubita de el, cea ce iubea la nebunie acest sentiment.

   — Atunci nu îl lasă să facă asta. Nu îl lasă să se joace cu mintea ta, iubito. Doar haide sa il izgonim cât mai rapid de aici și să ne trăim viața fericiți.

   — Dar..dacă Jungkook va avea dreptate și cel sau cea din pântecul meu mai târziu îl va căuta și mă va părăsi..? Îmi este frică Yoongi..

Yoongi oftă puternic, mai apoi îi mângâie ușor obrajii în timp ce se uită adânc în ochii fetei.

    — Îți promit, voi fi un tată perfect pentru copilașul din pântecul tău. Nici nu îi va duce lipsa lui Jungkook. Și dacă vă vrea să îl întâlnească..va trebui să îi respectăm decizia, iubito.

EunMi se uitase și ea în ochii iubitului său, luându i chipul în palme.

Yoongi avea dreptate, nu se putea lăsa păcălită de Jungkook. Știa bine ca Vroia să se joace cu ea, nu putea permite asta.

     — Bine iubitule..poate să plece. Am vorbit ce a fost de vorbit cu el. Dacă este.. o sa il mai contactam când voi naște.

     — Cum vrei tu iubita mea. Contează să fi tu fericită.

Îi șoptise băiatul zâmbind în timp ce îi mângâia ușor obraji cu degetele sale mari.

****

Taehyung

   — Sunt curios, tată.. cine este mama surori mele? Probabil și EunMi vrea să o cunoască..

Eram la masă cu tatăl meu. Mama era puțin ocupata deci puteam vorbi liber cu el. Vreau sa știu cine este adevărată mamă a lui EunMi, să nu mai vină Toate cățele și să se de-a drept mama ei.

Îl văd pe tata cum tușise fals vrând să mă ignore cu siguranță dar vorbesc din nou:

    — Tată, îmi răspunzi astăzi? Chiar vreau să-i găsesc mama.

   — Știu doar că a plecat imediat de la spital după ce i s-a spus că copilul ei a murit. Nimic mai mult.

     — Ce? De ce sa i se spună așa ceva? Tată, vorbește.

     — Așa a fost mai bine. Oricum nu era capabilă să aibe grija de ea. M-am asigurat eu ca EunMi va ajunge într-o familie bună-

Dau cu pumnul în masă, tată tresărind imediat. Mă ridic de la masă ușor nervos. Dacă aia era o familie bună pentru sora mea, eu sunt Papa Francisc

       — O familie bună?! Draci ăia, mi-au chinuit sora ani la rând, au vândut o chiar dar a fost un băiat care a salvat o de un obsedat sexual, și a îngrijit o. Tu vrei sa îmi spui mie ca ăia sunt părinți buni? Tu ai habar prin ce a trecut, sora mea? Mai e și copilul tau!

Strig neputând să mă mai abțin. Și așa niciodată nu s-a purtat ca un tată adevărat sau ca un bărbat responsabil.

O înșela pe mama cu cine prindea, dar alegeam să tac din gură, nu vroiam să sufere din cauza lui.

        — Taehyung..

        — Nu tată..chiar nu am dispoziția necesară. Stai liniștit, o voi găsi chiar eu pe aceea femeie fără să ajutorul tău.

Nu mai aștept să spună nimic căci plec. Nu Vroiam sa îmi mai știu soră suferind. Nici nu vroiam să-l cunoască pe tata. Dar o va cunoaște pe mama ei cu siguranță.

EunMi

Yoongi plecase cu Jungkook. Nu Știu unde mai exact, nu mi-a spus, nu a vrut să-mi spună..

Cea mică era la grădiniță, și mă plictiseam exterem de tare căci nu aveam ce face. Eram singura în casa. Bine, mai era și femeia aceea..cea doamna No din câte am înțeles că se numea.

   — Poate nu se supără dacă stau puțin timp cu dânsa..mă plictisesc prea tare.

Mă ridic de pe canapea pornind către camera d-ei. Bătusem ușor în usa dar nu îmi răspunse

Oftez, vroiam să plec dar auzisem câteva suspine. Oh nu..era bine?

Imediat intru fără să mai aștept nimic, Văzând o cum plângea. Mă duc spre dansa așezându mă alături.

      — Doamna sunteți bine? De ce plângeți?

Întreb tristă. Acesta își trase nasul mai apoi privise către mine.

      — Acum ceva timp.. mi-am pierdut copilașul la naștere. Nici nu am apucat să îl strâng o dată în brațele mele. Mi s-a spus că trăiește, și că este fetița, dar nici în ziua de astăzi nu am găsit o.

Spuse femeia plângând în continuare. Mi se făcuse atât de milă de ea..

O strânsem în brațele mele vrând să o consolez puțin.

        — Nu plângeți va rog..ar trebui să fiți fericită că măcar ați aflat că trăiește. Poate este fericita, are o familie.. câți ani are fiica dvs.?

        — A împlinit de curând 19 ani..a trecut atât de repede timpul..
 
         — oh, suntem de aceiași vârsta se pare.  Poate va poate ajuta Yoongi să o găsiți.

        — C-Chiar mi-a spus că mă va ajuta..dar eu nu mai am speranțe că o vom găsi.. mi-aș dori măcar să o văd o singură dată..să o stâng la pieptul meu și să o aud cum ma numește mama..nimic mai mult.

Vă mângâi ușor Chipul pe care se scurgeau lacrimi. Of.. păreați o Femeie atât de bună la suflet. Nu știu ce monstru a putut să vă despartă de fiica dvs..

          — Până o găsiți pe ea..pot fi eu fiica dvs. Și așa părinți mei sunt niște monștri.. niciodată nu m-am putut bucura de iubire din partea lor.

          — Biata de tine.. Desigur chiar m-aș bucura extrem de mult.

Privise și ea în ochii mei mimând un zâmbet facându mă și pe mine să zâmbesc. Poate..așa ne vom consola amândouă dorul.

         — Mă bucur și eu..eomma.