ʏᴏᴜ ʙᴇʟᴏɴɢ ᴡɪᴛʜ ᴍᴇ | ᴍɪɴꜱᴜɴɢ

[1.2] The "talk"

De ce Jisung a ales să îl bruscheze pe Minho în acel mod era o întrebare cu mult peste înțelegerile lui. Dintr-un anumit unghi, puteai să juri că se află într-o dramă.

Minho era puțin mai înalt decât Jisung, ceea ce îl făcea pe Jisung să pară mai puțin intimidant decât voia. Cineva ca Minho nu putea să se simtă intimidat de Jisung. Până la urmă, era clar că se vede cu mult peste el și că nu are pic de teamă.

——————————

Pe de altă parte, Minho se afla într-o situație pe care prefera să o evite. Se uita la Jisung, cu o expresie vagă a feței.

În momentul de față, Minho a realizat că zvonurile despre cât de încăpățânat și îndrăzneț este cel din fața lui erau adevărate. Dar serios, ce hoț ar mai fi, dacă nu ar încerca să intimideze? Jisung nu era cineva cu care Minho ar fi trebuit să se încurce.

"Ai nevoie de ceva?"

Privirea lui Jisung s-a întunecat. "Cred că trebuie să vorbim puțin. Tu nu?" Spune, zâmbind în colțul gurii.

În tot acel timp, Minho a continuat să îl studieze cu privirea. Desigur, trebuiau să vorbească. Problema era că nu voia. Dar ochii curioși care îi priveau îl împingea de la spate.

"E nevoie să vorbim...așa?" Întreabă, indicând spre poziția ciudată în care se aflau.

Era ora prânzului, așa că aveau suficient timp să vorbească. Jisung a oftat adânc, dând un pas în spate și lăsându-i loc și celui din fața lui. Cumva, Minho nu a avut timp să își facă ordine în gânduri, acum că Jisung l-a tras după el, într-o clasă goală.

"Ai încercat să mă jefuiești. Am dreptate?" Începe Minho, apărând un sentiment care îi spunea că ar fi fost mai bine să nu întrebe.

"S-ar putea. Dar am nevoie de tine să ții asta secret." 

Minho i-a răspuns printr-un râs înfundat. "Și de ce ar trebui?" Știa că probabil merge cam departe, dar pentru a putea discuta cu persoane de genul lui Jisung, era nevoie de astfel de atitudine.

》》》》