Pact cu diavolul

Adevarata lui față

Sunt la Lux.
Nu îmi aduc aminte cum am ajuns aici Probabil că am leșinat imediat ce ambulanța a plecat de la locul crimei.
Imaginea mamei întinsă pe asfalt,fără suflu mă lovește dureros și mă abțin cu greu sa nu plâng.
Cine ar fi vrut să-i facă rău?
De ce sa îi facă rău?
De ce sa o ucidă?
Atâtea întrebări și niciun răspuns.
Îmi trag pătura peste cap și mă învăluie cu totul.
Pe de-o parte mă bucur că nu m-am întors acasă.Prea multe amintiri m-ar fi copleșit și nu as fi putut face față dureri ce mă apasă și acum.
Sper că tata va face ceva în privința asta.Spee cu orice preț să-l găsească pe acel criminal care i-am curmat viața mamei.Daca nu,eu singura voi incerca sa dau de urma lui și nu va sfârși in niciun caz închis.Il omor cu mâna mea.
Un val de furie și adrenalină mă cuprinde.Lacrimile din ochi mi se usucă și mă ridic din pat.Ma gândesc doar la faptul că tata nu va mai putea lucra ceva timp până nu-și revine din șoc,așa că nu mă pot baza pe amețiții lui colegi.Trebuie sa fac ceva,trebuie sa-i fac dreptate mamei.
Ies in grabă din dormitor,vrând să-mi împărtășesc dorința de dreptate cu Lucifer,dar nu îl găsesc.
"Oare ideea lui o fi fost să mă aducă aici și nu acasă?"
Gândul ăsta mă mai înveselește.
Știu că Lucifer o să mă ajute daca îi voi spune că vreau să-l găsesc pe ucigașul mamei.
Parul îmi stă în toate părțile,dar nici că îmi pasă.Ma duc la mini-bar și aleg o băutură cat se poate de tare.Am nevoie urgentă.Imi torn într-un pahar de sticlă și dintr-un shot termin tăria.Scutur din cap și mă strâmb puțin.
-Merge.
Când ajung și la al treilea pahar,de jos se aud zgomote.E ca și cum cineva ar da cu scaunele de pereți.
La parter e clubul,iar ziua nu e deschis.Asta îmi stârnește curiozitatea.
Așa adormita cum sunt,setez liftul spre parter și mă înfurii puțin că funcționează cu încetinitorul.
Cand ușile liftului se deschid mă îndrept rapid spre ușa mare ce duce în club.Cobor câteva trepte și undeva in mijlocul încăperii sta un bărbat solid,cu barbă și tatuaje pe brațe,legat de un scaun.E speriat și sânge ii țâșnește din nas.Cred că și plânge.
Lucifer izbește de pereți tot ce-i cade în mână.Pare furios.Si deși nu-i vad fața,atunci când face contact cu bărbatul legat,ceva din ochii lui il baga in sperieți.
-Vorbește!
Urlă Lucifer la bărbat,lucru care mă face să mă ghemuiesc și să-mi astup gura cu palma ca să nu fac gălăgie.
Nu l-am văzut niciodată așa și poate de asta m-am înfiorat.
-Spune-mi unde-l găsesc pe dobitocul care a plănuit omorul și promit să nu te arunc în fundul iadului.
Glasul îi se domolește,dar e la fel de înfricoșător.
Lucifer se apleacă spre bărbat,sprijinidu-se pe brațele scaunului.
-E...e un afacerist din Las Vegas.
Spune bărbatul cu voce tremurândă.
-Hmm,Las Vegas.Și cine e acest afacerist?
Întreabă Lucifer,de data asta mai calm.
-Nu știu,nu am avut niciodată contact direct cu el.
-Tu ai omorat-o pe Lopez?
Bărbatul închide ochii și-și întoarce capul când Lucifer se răstește înfuriat la el.
-Nu,nu,îți jur că nu eu am fost!Am refuzat să fac asta atunci când m-a contactat.
Lucifer se dă câțiva pași în spate,apoi face câțiva pași în fața până ajunge în spatele scaunul.Si îi văd fața.Una distorsionată și aproape în flăcări,cu niște ochii roșii ieșiți aproape din orbite.
Îmi rețin un țipăt.
Acea privire rece,plină de răutate și haos îl privesc cu foame pe bărbatul legat.Lucifer își pune mâinile pe umerii bărbatului și zâmbește malefic.
Ăsta nu e Lucifer de care cred m-am îndrăgostit.
-Din ce motiv a vrut acel afacerist să o ucidă pe femeie?
Parca nici vocea blândă și dulce nu-i mai e la fel.
Arată ca un demon venit din cele mai întunecate colțuri ale infernului.
De ce face toate astea?Cine e tipul ăla și de unde l-a luat?
Încearcă să-l găsească pe cel ce i-a făcut rău mamei?
Dar de ce?
De ce vrea să ma ajute când e evident că metaforele lui nu au fost chiar ceea ce păreau a fi.El chiar e stăpânul iadului,cel despre care se spune că ar aduce numai haos și dezastru.Care e lipsit de orice resentiment.
-A spus...a spus că și-a băgat coada unde nu trebuia,că l-a tras în jos și că...că trebuia să scape de ea.
Bărbatul înghite în sec,în timp ce Lucifer îi masează umerii.
"Lucifer"
Se apleacă și-i șoptește la ureche bărbatului:
-Eu sunt singurul care îmi pot baga coada oriunde doresc,iar dacă cumva mai ai întâlniri cu acest șef al tău,spune-i ca abia aștept să mă joc cu el pe fundul iadului și să-l torturez o eternitate.
Fiecare cuvânt al lui îmi dă fiori,dar parcă nu mă simt atât de înfricoșată.
Stiu că dincolo de fața aceea demonică e tot ce-l care îmi aducea prăjituri dimineața,cel care mă săruta pe frunte înainte de noapte bună.
-Te rog,nu-mi face rău.
Se smiorcăie bărbatul.Probabil că a și făcut pe el de frică.
-Am spus că nu-ti voi face rău dacă cooperezi,iar eu nu-mi încalc niciodată cuvântul.
Spune si-l eliberează pe prizonierul care sare că ars de pe scaun și vine în direcția scărilor.Ma dau într-o parte ca să nu dea peste mine,ieșim la iveală .Lucifer mă vede,iar zâmbetul triumfător îi dispare de pe fața demonică.
-Maria.
Abia dacă mi-am auzit numele când l-a rostit.
Chipul de demon se retrage si Lucifer cel chipeș apare.
Pielea lui,deși albă,parca e mult mai deschisă.Privirea îi e ațintită asupra mea și pare speriat să mă vadă acolo.
Stau lipită de perete și nici eu nu știu cum să reacționez.Nu știu dacă să-mi fie frica sau nu de el.
-Maria,eu...
În ochii lui din nou albaștri văd o urmă de spaimă,regret.Nu voia sa-l văd așa.
-Lucifer Morningstar.Chiar îngerul decăzut.
Spun privind în gol la podea.
Lucifer se așează pe scaunul de care,acum câteva minute,un om fusese legat.
Oftează prelung,închide ochii și-și dă capul pe spate.
-Haide.Fugi.O să-ți mănânc sufletul.
"Nu fii ironic,domnule diavol"
Mă clintesc din loc și pășesc în mijlocul clubului,în apropierea lui Lucifer.
-Să fug?De ce aș face-o?
Nu se uita la mine,doar se joacă cu inelul de pe deget.
-Pentru că ai văzut cine sunt.
Dezamăgirea din vocea lui aproape că mă doare pe mine.
-Și asta a fost dovada că tot ce mi-ai povestit până acum e adevărat și că nu ești dus cu pluta.
-Nu-ti este teama?
Privirile noastre se întâlnesc.
-Sa-mi fie teama?De cine?
Îmi încrucișez brațele și aștept răbdătoare un răspuns.
-De mine.De celălalt eu.
-Nu.
Ridic din umeri.
Lucifer continuă să se uite la mine de parca nu i-ar veni să creadă.
-Nu am de ce sa mă tem.Faprul că tu ești chiar diavolul însuși e o chestie interesantă.Si nebunească în același timp.Dar știu multe povești despre tine și dacă mi-ai auzi părerile m-ai face nebună.
-Nu-ti e frica că ți-aș putea face rău?
Ridic dintr-o sprânceană.
-Serios?M-ai lăsat să stau aici,m-ai salvat când am fost amenințată cu un pistol,mi-ai ascultat poveștile,m-ai lăsat să dorm in patul tau și mi-au luat dulciuri.
Îi văd zâmbetul jucăuș.
-Dintre toți oamenii de pe lumea asta tind să cred că îi sunt dragă diavolului.
Ochii aceia blânzi revin.Privirea aia plină de compasiune pe care nu mi-a oferit-o nimeni niciodată.
-Iti știu povestea.Esti un înger.
-Un înger alungat din rai si condamnat sa conducă infernul.
Stiu ca îi pare ciudat că o puștoaică de numai șaptesprezece ani îl alină pe Satan,dar vreau să-i arăt că nu e chiar așa cum se vede el.
-Lucifer,tu nu esti rau.
-Poate ca sunt.
Oftez.
Iau un scaun de la una din mesele deranjate și mă așez în fața lui.
-Uite,nu spun chestiile astea doar ca sa te simți mai bine,le spun pentru ca asta este adevărul,iar tu stii ca așa e.Nu trebuie să te lași influentat de ceea ce Tatăl tău,adică Dumnezeu,ti-a dat ca sa te pedepsească.Si oricum,daca stau sa ma gândesc a cam exagerat cu pedeapsa asta,dar nu-l lăsa sa vadă ca te afectează,asta îi va da satisfacție și nu cred că îți dorești.
Îi fac cu ochiul.
-Da,cred că ai dreptate,Miss Lopez.
-Incerc doar sa te fac sa vezi ceea ce nu vrei sa vezi.
Lucifer oftează din nou.
-De cand ma stiu m-am axat pe chestia ca sunt malefic,că Lucifer Morningstar e capul din spatele tuturor dezastrelor.
-Morningstar,"Steaua dimineții".Nu mi se pare a fi un nume malefic.
-Nu se stie niciodată când această stea o să strălucească atat de tare încât o să-ți ardă până și oasele.
Râdem amândoi.
Încă nu îmi vine să cred că el e chiar prințul întunericului și că stă acum în fața mea.
-Nu pot sa cred ca mama nu mai e.
Spun eu după un moment de liniște.
-Sunt sigur ca acum face baie in răul de ciocolată al Tatei.
-O iubesc o mamă,dar nu prea cred că a ajuns în paradis.A făcut destule lucruri ilegale...
-Atunci când am venit la voi acasa,doamna Lopez mi s-a părut o femeie minunata.Toti facem greșeli,dar asta nu însemna că suntem răi,nu?
Ne privim în ochi preț de câteva secunde și nu îmi vine să cred că mă simt așa atrasă de tipul ăsta.Pana la urmă e o ființă biblică foarte puternică.
Îmi place Lucifer.Mai mult decât ar trebui.
-Daca l-aș avea acum in fata pe inbecilul care i-a făcut asta mamei...
Lucifer ma priveste atent.
Numai când mă gândesc la asta dorința mea de răzbunare crește.Stiu că Lucifer simte asta.Si îi place asta.
-Spune-o și îți jur că te voi ajuta să-l pedepsești pe cel ce ți-a greșit.
Lucifer îmi arunca un zâmbet viclean.
În general eu nu doresc rău nimănui,dar moartea mamei a devenit motivul tuturor gândurilor mele malefice.Vreau ca cel ce mi-a provocat durerea asta infernală să plătească cu propria viață,să treacă prin chinuri atat de mari încât sa cerșească milă.
-Vreau sa-l găsim pe criminal și să-i plătim cu același monedă.Vreau să-i arăt că nimeni nu scapă cu viață de furia unui Lopez.
-Dorința ta e porunca pentru mine.