Pact cu diavolul

"Nu pleca"

MARIA

Sunt la spital.
M-am trezit acum câteva minute.
Încă mă simt amețită,iar brațul mă doare groaznic.
Doua asistente au venit să mă verifice,dar fără să-și exprime vreun sentiment de "îmi pare rău,dar o sa fii in orice caz bine".Nu că aș fi avut nevoie.
Având în vedere că Lucifer nu e aici ca sa îmi ridice moralul după ce era să mor...
Tata nu mi-a ținut încă renumitul lui discurs despre cum că nu ar fi trebuit să mă bag in așa treburi și că,o sa-mi aducă aminte și asta,aveam toate șansele să o mierlesc.
-Hei,scumpo.
Arunc o privire spre ușă și-l vad pe tata stand rezemat de tocul ușii,privindu-ma zâmbitor.
-Hei.
Ii răspund încercând să-mi schimb pozitia,dar mare greșeală.Rana de la braț cred că mi-a afectat tot corpul.
-Cum te simți?
Intra și se apropie de patul meu,apoi se așează langa mine.Se uita la mine cu compătimire ceea ce mă scoate din sărite.
Mă simt frustrata și nu pot să-mi reprim senzația de furie.
Lipsa lui Lucifer aici poate fi cauza?
-Mă simt ok.
Tata oftează,iar eu incerc cu orice preț să-i evit privirea.
Știu că i-am încălcat cuvântul și am acționat poate fara să mă gândesc,dar faptul că i-am făcut dreptate mamei ameliorează toată vinovăția și durerea pe care le simt.
-Cum s-au întâmplat asta?
Speram sa nu mă întrebe.Chiar nu vreau să vorbesc despre asta.
Aventura asta a scos la iveală chestii pe care nu voiam să le recunosc.
-Pur si simplu s-a întâmplat,tata.Te rog nu mai întreba.
-Maria,puteai fi rănită și mai grav.
Imi explica tata calm,dar destul de agitat din câte deduc din vocea lui.
-Dar nu am pățit...
Îmi încrucișez brațele ca o adolescentă încăpățânată ce sunt.
Apoi stam câteva minute în liniște,privind țintă în câte un punct al camerei.
-Lucifer a fost pe aici?
Întreb,simțind cum furia și acel stop de durere mă năpădesc.
-Da,a fost,dar nu a putut sta prea mult.Iti transmite salutări și speră să-ți revii curând.
Îmi dau ochii peste cap.
"Nu ar fi plecat daca i-ar fi păsat"
-Dar ți-a lăsat alea.
Tata arata cu degetul spre o măsuță dintr-un colț al camerei pe care se află un buchet de trandafiri roșii.
Și deși nu ar fi trebuit zâmbesc.
Macar și-a adus aminte să fie un gentleman până capăt.
Domnul Lopez îmi zâmbește cu subînțeles.
Sunt surprinsă că nu a încercat să mă împiedice să am o legătură cu Lucifer,deși e mai în vârstă.Tata e foarte sceptic când vine vorba de băiatul,iar Lucifer pare să-i fie pe plac.
"Și dacă ar știi cine e el cu adevărat te-am duce într-un sediu militar și te-ar ține departe de el"
-In câteva ore te externează.
Spune el,distrăgându-mi atenția de la buchetul frumos și mare de trandafiri.
-Super.
Ii răspund pierduta.
Mintea mine plina de Lucifer și nu știu dacă ăsta e un lucru bun,dar îmi place la nebunie imaginea lui.
-Nu te voi lăsa să mai ieși din casă.
Mă încrunt putin.
Tata ma observă.
- Ce s-a întâmplat?
Îmi plec capul și-mi privesc inelul de pe deget.
-Nu pot merge acolo. Toate amintirile cu mama vor năvali peste mine.
- Știu asta, scumpi, dar nu avem alt loc în care sa merge.
Și poate nu e o idee prea buna, dar ar fi singura mea șansă să pot sa ma îndrept și sa uit măcar puțin, sa accept ca mama nu mai e. E unica mea varianta.
-As putea sta la Lux.Eu și Lucifer avem o relație de prietenie destul de buna.
Tata oftează.
-Maria,domnul Morningstar este totuși un om de afaceri.Nu cred ca i-ar place prezenta ta acolo.
Îmi dau ochii peste cap și pufnesc retoric.
-Nu va avea nimic de contestat.Va fi de acord.A vrut sa ma ajute să-i fac dreptate mamei fără sa ii cer asta.A întrat în probleme pentru moftul meu, asta nu cred ca ii va fi greu sa accepte.
Te rog, tata, alta alternativa nu avem pana nu găsești un loc în care sa locuim. Și poate chiar un loc departe de oraș și fără oameni.
Ma privește cu ochi blânzi în semn ca știe prea bine ca e o idee mult mai buna.Nu îl cunoaște pe Lucifet, dar eu ii cunosc și am încredere. Deși poate fi o aiureala totala.
-Voi discuta cu domnul Morningstar.
Zâmbesc și continui sa privesc buchetul de trandafiri roșii pe care Lucifet,deși absent,l-a lăsat pentru mine.
Au trecut acele câteva ore,iar eu îmi primesc externarea.
Am refuzat sa merg la secție cu tata, asa ca l-am convins sa ma lase sa merg la Lux unde îl asigur ca voi fi în siguranță.Cu greu reușesc,dar mai târziu ma vad pe drumul spre renumitul club al orașului.
Ma tot gândesc la ce poate fi intre mine și Lucifer.Ma gândesc că poate uneori doar îmi imaginez ca i-ar pasa cu adevărat.Cateodata îmi pare ca îmi doresc atât de mult sa fie ceva cu noi încât exagerez și-mi fac filme legat de noi.
Singura modalitate prin care pot afla ce simte el cu adevărat pentru mine e să-l întreb.Trebuie sa știu dacă ma vrea în preajma lui sau nu,dacă legăturile noastre s-au rupt odată ce cazul mamei s-a încheiat.
Miros buchetul și zâmbesc,alungând-mi gândurile ce mi-ar putea inrăutății starea.
Ajung la Lux și nici nu încerc sa ma mai feresc de recepționeră.Tot ce vreau e să-l găsesc pe Lucifer,sa ma strângă în brate și sa îmi spună ca totul va fi bine, în ciudat faptului ca el nu minte niciodată.
Ajung la etaj și tot ce aud atunci când pășesc în încăperea e liniște.
Ma uit peste tot după Lucifer,dar nu e nimeni aici.
Îmi mai rămâne de cercetat dormitorul.
Când ajung în fata ușii,stau o clipa sa ascult ca să încerc să îmi dau seama dacă e înăuntru.Aud un chircit, dar nu unul destul de clar. Apăs pe clanță și deschid ușa ușor.
-Lucifer? Ești aici?
Da.Lucifer e aici, doar ca nu într-un moment în care m-as fi așteptat sa-l gesc.
Strâng în mama buchetul pana când simt cum coditele florilor se rup.
Inghit în sec, încercând să-l reprim dezamăgirea și dezgustul.
Când Lucifer ma observa o da rapid la o parte de pe el pe blonda plasticata din toate unghiurile.
Vreau sa plec, dar nu mai ai niciun control asupra corpului meu.Mintea îmi e învolburata și Întunecata, ceea ca ma împiedică să-mi recapăt controlul.
-Maria.
Lucifer se ridica de lângă blonda care îl tot săruta și își înfășoară în jurul mijlocului așternutul alb.
Ma privește de parca și lui i-ar părea rău pentru ca l-am prins asa.
Fata nici nu se chinuie sa se acopere, dar abia dacă îmi pot lua ochii de la Lucifer.Ma simt trădată, ochii ma înțeapă și ma abțin cu greu sa nu plâng.
-Venisem sa-ti mulțumesc pentru gestul drăguț pe care l-ai făcut pentru mine.
Ii arunc un zâmbet batjocoritor care pare să-l fi atins.
-Dar nicio floare din lumea asta nu face cât ar fi făcut prezenta ta acolo.
Arunc buchetul de trandafiri spre el.Cade la picioarele lui, iar petalele se împrăștie pe podea.
Reușesc să-mi recapăt controlul și părăsesc dormitorul, grabindu-ma spre lift ca să ies de aici.
Inspir și expir încercând să-mi ignor comportamentul și în același timp arsura pe care o simt în piept.
Apăs în graba și la o tâmplă e pe butoanele liftului și doresc din tot sufletul a Lucifer să nu fi venit după mine.
-Maria?
Ii ignor vocea, așteptând cu atâta ardoare liftul.
-Pai îmi pare rău că m-ai prins în asa moment, dar știi și tu cum e.
Îmi vorbește de parca nu a observat ca toate astea m-au deranjat mai mult decât ar fi trebuit.
Ma întorc spre Lucifer care abordează același zâmbet nenorocit,iar de data asta poarta haine.Obisnuita lui ținută.
-Esti culmea, Lucifer.
Ma privește întrebător.
-Cât de nepăsător sa fi? Cât poți sa mai ignori atâtea lucruri.Esti un nesuferit iar eu am avut prea multa încredere în tine.
Încerc să-mi păstrez calmul vocii, dar e evident ca tremur și sunt agitata.
-Nu înțeleg.
-Normal ca nu. Ești măcar capabil de așa ceva?Bineînțeles ca nu, ești diavolul cel lipsit de suflet.
Cuvintele mele par să-mi fi rănit, dar nu dau nici doi bani pe prefăcătoria lui. Eu sunt cea rănită aici.
-Care e problema ta?
Acum ma privește serios și vad cum ochii lui albaștri încep sa prindă o nuanță închisă.
Din cauza furiei abia dacă mai gândesc.
Fac câțiva pași încrezători spre el,aproape uitând cine e cu adevărat și ce ar putea sa facă.
-Și acum tind sa-ți dau dreptate ție și tuturor poveștilor care spun că îngerul decăzut, Lucifer, nu e decât un sac de răutate, ură și dispreț.
Urăsc felul în care se uită la mine, de parcă eu aș fi personajul negativ.
-Chiar asa? Și a fost nevoie de asta ca să îți dai seama că nu sunt la limita așteptărilor tale? Că nu fac nimic bine? Te-ai mințit singura crezând ca pot fi mai bun. Nu sunt bun, Maria, iar faptul ca am crezut până și eu la un moment dat că mă pot schimba îmi face greață. Ești atât de naiva încat ai crezut că mă poți făcea să simt ceva. Află ca nu îmi pasă.Nu îmi pasă de ce crezi tu despre mine sau despre ceea ce fac. Nu ai decât să o ștergi de aici și sa nu te mai întorci niciodată.Esti la fel ca ceilalți, o muritoare enervanta și plina de speranță. Crede-mă, domnișoară ca dacă tu continui să vezi binele acolo unde nu exista,o să te mănânce pe interior.
Piunitul din spetele meu mă anunță că liftul a venit. Ușile se deschid, iar eu întru cu pași lenți, privind la ochii întunecați ai lui Lucifer.
"Nu poate crede asta. Nu e nimic adevărat din ce a spus."
Imi las lacrimile să curgă odată ce ușile liftului se închid și Lucifer dispare.
E posibil sa-l fi provocat. Poate ca am fost prea rea cu el, poate ca m-am lăsat indusa de furie pana ce am dat totul afara. Dar el nu poate fi atins, nu? E lipsit de orice sentiment.Poate ca a așteptat momentul oportun ca să scape de mine. Nu m-a vrut niciodată și ce doare cel mai tare e ca eu am crezut ca are nevoie de mine.
A fost o idee atât de tâmpită sa vin aici.
Merg cu pași rapizi pe aleea ce duce spre apartamentul parintilor mei. Îmi asum riscul ca voi plânge toată noaptea și ca cel mai probabil voi sta închisă în camera prea mult timp de acum încolo. Ma voi certa pentru ca după pierderea mamei am crezut ca voi găsi un refugiu în bratele lui Lucifer care acum ma arunca ca pe un lucru nefolositor.
"O muritoare enervanta"
Te urăsc Lucifer, iar dacă ăsta a fost planul tău, te voi urâ și mai tare.
Reușesc sa ma opresc din plâns.
Ma opresc și ma așez pe o banca din apropierea cartierului în care stau.
Nu știu de ce ma învinuiesc asa tare pentru reacția lui Lucifer. El e cel ce mi-a călcat în picioare încrederea și totuși îmi pare ca am întrecut măsură și ca am reacționat prostește atunci când l-am prins cu blonda, dar m-am simțit rănită și înjosită. M-am atașat de el, asta e sigur.
Nu cu mult mai târziu, cineva se așează langa mine pe banca. Nu-mi ridic privirea. Probabil. Ca rimelul deja mi s-a întins pe fata și nu am nici șervețele ca să ajusteze măcar puțin înfățișarea mea.
Parca mi-a citit gândurile.
Persoana de lângă mine îmi întinde o batista alba. Îmi întorc capul și vad un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat elegant, ce ma privește compatimitor,și cu un zâmbet blând.
-Nu sunt sigura dacă se va mai lua negreala de pe ea.
Iau batista și-i zambesc recunoscător.
-Pentru ce aceste lacrimi?
Ma gândesc dacă sa-o răspund sau nu și totuși am nevoie sa vorbesc cu cineva, chiar și cu un străin.
-Pai, sa spunem doar ca am făcut o alegere greșită.
Îmi tamponez ușor batista pe sub ochi, îndepărtând din rimelul întins.
-Ce anume te face sa crezi ca ai ales greșit?
Privesc în hol trotuarul și chiar nu știu ca am făcut cu adevărat o alegere greșită. Dar nici corecta nu e.
-Asa se întâmplă când dragostea da peste tine, dar nu e împărtășită. Te gândești ca poate nu ai oferit cui trebuie acel sentiment.
Bărbatul nu răspunde.
Pare ca se gândește. Pare ca încearcă sa cântărească informația, sa vadă partea buna și pe cea rea.
-Idiferent de cât rău îți va aduce aceasta bunătate a ta, nu renunța niciodată sa vezi binele chiar și în cel mai negru suflet.
Bărbatul îmi zâmbește.
Nu știu dacă sa dau crezare cuvintelor lui înțelepte, dar nici dacă as vrea nu as putea fi supărată pe Lucifer. Ma mint chiar și atunci când spun ca-l urăsc.
-Cred ca mi-am dat sufletul. La propriu.
Spun după câteva secunde de tăcere.
-Nu cred ca l-a primit.Si asta pentru ca și el știe ca ai un suflet mult prea pur.
De ce am impresia ca nu e un om normal, sau cel puțin nu un om.
Pot simți un fel de energie ce vine dinspre el. E un fel de aura pe care obișnuiam sa o simt la Lucifer.
Ma uit la el confuza, dar tot ce face el e să-mi zâmbească politicos.
Am o vaga impresie ca tipul asta are o mare legătură cu Lucifer și ca întâlnirea noastră nu a fost întâmplătoare. Cred ca știa ca îl cunosc.
Îmi întorc privirea pentru câteva secunde și când ma gândesc sa-l întreb pe misterios cum îl cheamă nu mai e lângă mine și nici împrejur nu-l zăresc.
Ma incrunt puțin și stau inacelasi loc ca să ma gândesc o clipa.
Trebuie sa ma întorc la Lux. Dacă vreau sa trăiesc cu conștiința împăcată ca Lucifer simte sau nu ceva pentru mine trebuie să-l întreb ceea ce e între noi sau dacă a fost măcar ceva acolo, cât de puțin.
Merg in grabă înapoi spre Lux.
Când ajung apăs nebunește pe butoanele liftului de parca ar fi ultima mea șansă să-l vad pe Lucifer.
Sunt putin înfuriată pe mine că nu am ramas suparata pe el si ca m-am întors cand nu trebuia sa o fac.Dar omul de pe banca mi-a transmis o speranta, o energie pe care o simt mult mai puternic ca până acum.
-Lucifer.
Strig odată ce ajung sus.
Ma uit prin camera si nu-l vad, dar apoi aud voci ce vin dinspre balcon.
Draperiile maronii, asortate cu decorul sunt trase pentru a-l acoperi. Pe el si pe...
-Trebuie sa te întorci.
Desi le pot vedea doar siluetele, acea voce imi pare izbitor de cunoscuta.
-Nu vreau, nu am de ce sa ma întorc acolo. Tonul vocii lui Lucifer e domol, dar simt acea frustrare ce-l macină continuu.
-Ba bineînțeles ca ai pentru ce sa te întorci, ai un regat de condus.
Lucifer pufnește iritat.
-Iadul va scăpa de sub control daca nu facem ceva. Cei de acolo au nevoie de tine, Luc.
Bărbatul ii vorbește cu calm in ciuda faptului ca Lucifer se opune la tot ceea ce i-a spus.
-Sa se ocupe Tata de aceasta situație. Iadul tot ideea Lui a fost.
Prin draperie ii pot vede doar umbra, iar acum soarbe dintr-un pahar cu ceva bautură.
-Dar ti-a fost încredințat tie.
Lucifer își pierde calmul si da cu paharul de pământ, facandu-se cioburi.
Tresar, dar nu indraznesc sa scot vreun sunet sau sa ma clintesc din loc.
-Încredințat?! M-a aruncat acolo fara voia mea,m-a condamnat la o eternitate de chin, de suferință. Tu crezi ca mie imi place toata treaba asta?
Acel barbat nu pare surprins de reactia pe care Lucifer a manifestat-o, in schimb, ramane pe loc înfruntându-l pe nemilosul divol.
-Asta a fost voia Tatălui,Lucifer.Te-a trimis acolo ca sa te învețe o lectie, a vrut sa te faca mai responsabil, să te faca să-ți dai seama de greselile tale.Dar se pare ca nunai învățat nimic din toti acei ani petrecuți in Infern.
Lucifer râde nervos si se îndepărtează de barbatul aproape la fel de înalt ca el.
-Oh,te rog,Azrael. Chiar crezi ca toate astea ar fi schimbat ceva la Tata? Crezi ca m-ar fi primit înapoi in Paradis si ar fi distrus Iadul.
Lucifer asteaota un răspuns, dar e doar liniște.
-Așa credeam si eu.
Lucifer se prinde cu mainile de balustrada balconului și-și pleacă capul.
Ii simt frustrarea, durerea, furia.
As vrea sa-l pot ajuta cumva, dar fortele mele de muritoare nu vor putea face ceva in privinta unei ființe celeste.
-Dacă iti dorești ca Tata sa te observe si sa zambeasca atunci cand se uita la tine, acesta este momentul sa-ti dezvalui seriozitatea si sa dai dovada de responsabilitate si sa te întorci in regatul tau.
Spune oricine ar fi acel Azrael, de data asta pe un ton al vocii mai autoritar.
-Nu e corect.
Ma aud spunând, dar nu sunt sigură ca m-a auzit cineva.
Azrael si-a întors capul in directia mea, dar fara să tragă draperiile ca sa-i pot distinge fața.
Ma apropi cu pasi mici de balconul deschis.
Lucifer nu s-a întors si nu a schițat niciun gest. Probabil ca nu ma mai vrea aici, dar nici ca-mi pasă. Nu vreau sa plece.
Drag de una din draperii ca sa pot ajunge pe balcon.
Abia atunci aflu cine e Azrael.
Siam ca simturile mele nu s-au inselat cand m-au alertat ca pe banca aia nu am stat de vorbă cu un om obișnuit.
Azrael ma privește nedumerit, dar atentia mea se indreapta imediat spre Lucifer care stă in aceeasi poziție.
-Nu e corect ca Lucifer să se întoarcă acolo. Locul ăla nu-i e menit lui, nu merită să conduca un loc pe care nu l-a construit el.
-Nu ai nicio putere asupra deciziei lui Dumnezeu.
Imi întorc fulgerător privirea spre Azrael.
-Nu stiu care a fost planul sau ce a vrut Dumnezeu sa demonstreze construind un loc plin de suferință, punand la conducere un inger si chiar pe propriul Lui fiu, dar toate astea mi se par greșite.
-Păcătuiești punând la îndoială milostenia Domnului. Toate cele s-au întâmplat cu un scop. Lucifer s-a consacrat singur.A actionat gresit si a decazut. Mie nu mi se pare nimic greșit in asta.
Lucifer stange atat de tare bară încât, la un moment dat o va smulge cu totul.
-Mie mi se pare gresit faptul ca desi Dumnezeu e ilustrat ca cea mai milostiva, iubitoare si pura divinitate, a ales sa-si alunge fiul in locul iertării. Da, Lucifer a facut o greșeală imensă, dar asta nu trebuia sa fi fost finalul vietii lui, nu trebuia să însemne nicio clipă ca nu mai există speranță pentru el.
La fel cum el a gresit si Tatal vostru a gresit enorm față de Lucifer.
Azrael se uita putin surprins si nu spune nimic. Isi pleacă privirea, iar apoi se uita spre apus.
Ma duc lângă Lucifer si privesc in zare, lasand vântul sa-mi fluture parul.
-Nu am vazut nicio fărâmă de răutate in tine, Lucifer. Poate ca nu ai vrut sa-mi arati acea latura a ta si asta din simplu fapt ca simti ceva.
Nu vreau sa pleci, Lucifer...
Nu ma poti părăsi acum când am nevoie de tine.
Poate ca nu am folosit cuvintele potrivite, poate ca pentru Lucifer emotiile nu reprezinta nimic, dar aveam nevoie sa stie ca eu am nevoie de prezenta lui, am nevoie sa ma apere de această lume. Doar el poate face asta.
Lucifer surâde, dar fara se se uite spre mine.
-Oricum nu pot pleca.
-Cum adică nu poti?
Teama din glasul lui Azrael îmi dă fiori mie.
-Nu mai am aripi,dragă frate.
Lucifer dă drumul la balustradă si se rezema de ea, incrucisandu-si bratele.
Il privește pe fratele lui, parca cu victorie.
-Ce tot spui acolo?
Azrael se apropie de noi cu pasi mari.
Acum sta in fața fratelui lui "malefic".
-Tata ar fi trebui sa știe ca o pereche de aripi nu ma va tine legat de El sau de lumea lui perfectă.
Privirea lui Lucifer s-a întunecat din nou, ochii lui superbi pierzându-și acea nuanță limpede de albastru.
-Ce ai facut?
Vocea lui Azrael se întrerupe subit, provocandu-mi fiori.
Ma uit la Lucifer, care ma fixeaza cu privirea lui rece.
-Odata ce am aterizat pe pământ am considerat ca nu mai am nevoie de darurile Tatei, asa ca mi-am tăiat aripile.
Spunând asta, Lucifer nu-si ia nicio secunda ochii de la mine.
De ce?...
Azrael se da cativa pasi in spate, privindu-l cu spaimă pe fratele lui.
-Cum ai putut?
Spune Azrael mai mult șoptit.
-Nu ma mai întorc acolo, Azrael. Spune-i Tatei ca am un alt scop. Aici pe Pământ.
In zambet micuț mi-a inflorit pe buze.
Ma bucur ca a ales sa rămână.Pentru mine.