1~" Tu?! "

26 2 0
                                    

S t o r m

"Oamenii tăcuți au mințile cele mai gălăgioase"

Din sufragerie nu se mai aude nimic de cîteva minute. În cazul ăsta ar fi indicat să cobor și să strâng cioburile de la farfuriile și paharele stricate de ei. Așa ar trebui să fac, dar nu mă mișc din pat. Ceasul de pe noptieră arată că e trecut de 2 noaptea. Nu avem lumină în casă fiindcă mama și tata nu s-au încumetat să rupă de la bugetul pentru bere și țigări ca să plătească factura. Prin buget mă refer alocația mea ce le vine prin poștă în fiecare lună.

   --- Auch! Cățea ordinară, unde ești?

Rămân fără aer și închid ochii cât de strâns pot. Număr în gând minutele pînă tata o să trântească ușa de perete și o să mă învețe consecințele că nu am mers la timp să strâng mizeria pe care tot ei au făcut-o. Îi urăsc! Îi urăsc atât de mult! Vreau doar să scap de viața asta! Un gând nebunesc mă catapultează rapid din pat și fug către fereastră. Cînd să pun piciorul pe pervarz să sar, ceva mă trage de păr înapoi și mă trântește cu brutalitate la podea.

   --- Aici erai, nenorocito! Unde crezi că fugi?"

   --- Storm!

Sar în capul oaselor transpirată și speriată de-a-binelea. În toată bezna din cameră observ doar chipul prietenei mele îngrijorate. Deci nici un tată violent, gata să mă ia la bătaie din nimica toată.

   --- Alt coșmar? Mă întreabă șoptit.

Dau din cap afirmativ. Încă încerc să îmi revin în fire. Demult nu am mai experimentat un asemenea vis. Totul părea atât de real de data asta.

   --- Ești bine? Continuă cu întrebările, încă îngrijorată.

Ok, ce a fost a trecut. Și nu a fost decât un alt coșmar Storm, hai să ne liniștim că o speriem și pe Sevy degeaba. Ajung la concluzia că degeaba încerc, oricum tremur din toate încheieturile. Dau vina pe frigul nopții și mă învelesc mai bine. Schițez un zâmbet cît de fals pot și îmi mușc jumătate din buza de jos.

   --- Sunt bine.

  --- Ba nu ești, mi-o reteză scurt. De cînd ne-am mutat împreună te aud țipînd în unele nopți. Ce tot visezi?

Îmi feresc privirea și oftez. Sunt sătulă de aceiași poveste.

   --- Chiar trebuie să facem asta din nou? Tu mă întrebi ce visez, eu îți zic că nu contează și rămâi să dormi cu mine pînă dimineață.

Bine, teoretic dormind, pentru că în practică nu mai pot pune geană peste geană și ajung să privesc ușa sperând că nu o să intre nici un monstru peste mine.

Blonda își pune o mână în șold și asta mă îngrijorează. Așa face când vrea să pară serioasă. Nu cred că o să-mi placă ce urmează.

   --- Nu mă lua de proastă, brunet-o. Știu că toate coșmarurile tale sunt strâns legate de trecutul tău. Te minți singură când spui că nu contează, când e clar că te distrug!

   --- Poate că ai dreptate, îngân încet doar ca să-i tacă odată gura. Evident că răspunsul meu nu a mulțumit-o. Acum vii să dormim?

Dragostea e o Poveste NouăWhere stories live. Discover now