Dragostea e o Poveste Nouă

6~Sărutul

☆ S t o r m ☆

"Nu-ți dori niciodată o viață ca în filme. De cele mai multe ori, ele au un final sfâșietor."

---Sevy e o trădătoare, mă plâng lui Mihai la masa de prânz a doua zi, mușcând supărată dintrun măr.

El râde.

---De ce spui asta?

Dis de dimineață m-a trezit. Fără nici un chef de viață m-a târât după ea la liceu, ca mai apoi să mă lase baltă. Îmi place că măcar a fost deacord să luăm prânzul împreună cu Mihai. Cantina e prea gălăgioasă pentru gusturile mele, și acolo nici nu se permitea să stăm la aceaiși masă cu un profesor.

Dar tot o trădătoare rămâne. Îmi aduc aminte că Mihai aștepta un răspuns, după un timp în care a stat și m-a privit atent.

---Numai din cauza ei am ajuns să stau în bancă cu netotul de Dominick!

De data asta, râdea și mai tare. Noroc că nu-l aude nimeni de pe hol, toți sunt la cantină ca oamenii normali. Numai nu noi. Noi ne pierdem vremea în cabinetul lui pe care am început să-l îndrăgesc din ce în ce mai mult. E liniște și comfortabil. Mi-aș petrece aici restul ultimului an de studii dacă ar fi fost după mine.

---Și cu tine ce s-a întâmplat? Ești mai vesel în ultima perioadă, trag concluzia observândui micuțul licăr din ochi verzi ca iarba după ploaie.

---Ți se pare doar, mă expediază cu o mână, rotinduse în scaun ca un puștan în detenție.

Pe cine crede că păcălește el? E evident că ceva s-a întâmplat. Poate l-a lăudat directorul, cine știe. Nu înțeleg de ce trebuie să se ascundă.

---La așa zile am ajuns, Mihai? Ți-ai făcut un obicei de a mă minți în ultimul timp. Parcă eram onești unul cu altul, îi aduc aminte cu o mină serioasă.

Oftează.

---Ai dreptate, îmi pare rău, dar chiar e nimic. Doar... am întâlnit pe cineva intrigant zilele trecute. O detectivă tare încăpățânată, atâta tot.

Iauzi! Pe cât de amuzant e felul în care se scoate, pe atât e de suspicios. Când avea de gând să ne spună?

---Și? Îl îndemn să continuie, curioasă din fire.

Îmi miroase a scânteia dragostei la mijloc. Ceva sigur s-a aprins între ei.

---Și nimic, astea sunt treburi de oameni mari. Povesteștemi mai bine cum ai ajuns să stai în bancă cu "netotul de vărmiu", mă imită clătinând din cap.

Nu îmi convine situația dar cedez. Pentru el și Jack mereu o fac.

---Totul a început la ora de biologie. Sevy nu se arătase prin preajmă nici la prima oră și...

---Stai, ce? Parcă v-am adus pe amândouă la școală. A chiulit chiar în prima săptămână? Se trezesc instinctele de frate mai mare în Mihai.

---Cam așa. În fine, mi-am ocupat singură o bancă în laborator și țineam locul de lângă mine rezervat pentru blondă. Ea nu a mai venit, lecția a început. Am crezut că am scăpat, dar am eu vreodată noroc în viată? Răspunsul e evident, fiindcă pe la jumătatea orei pe ușă dă buzna nimeni altul decât derbedeul. S-a răstit profa puțin la el că îl va lăsa corigent dacă nu trece testul din câteva săptămâni și l-a trimis să ocupe locul de lângă mine. Culmea, de parcă altele nu mai erau! Și asta încă nu e partea cea mai proastă.

---Care e partea cea mai proastă?

---Faptul că ne-a dat un afurisit de proiect de realizat până la sfârșitul lunii fix cu colegii noștrii de bancă! Mai bine mă împușcau deodată în cap, recunosc serioasă.