Dragă cititorule,
Azi am realizat în sfârşit că doar trăiam într-un vis. Nu poţi face asta la nesfârşit. Oricât de greu ţi-ar fi, trebuie să te trezeşti la realitate, să îţi iei inima în dinţi şi să accepţi. Să accepţi adevărul care e chiar sub ochii tăi, dar pe care nu ai vrut să îl vezi până acum. De ce? De ce am fost oarbă până acum? Chiar dacă mă doare, ştiu că aşa o să fie cel mai bine. Doar că nu pare... Nu îmi e bine deloc. Nu mă simt bine. O să cred că asta e doar o răceală, o răceală sufletească de care o să scap în curând şi o să fiu bine. Poate încerc doar să mă păcălesc singură. Dar trebuie să încerc. Eu nu sunt bună pentru tine, nu sunt bună pentru nimeni. Sunt defectă. Sunt ruptă în mii de bucăţi şi nu cred că mai pot fi reparată. Îmi pasă, îmi pasă prea mult. Mă supăr repede şi din motive prosteşti. Sunt doar o copilă. Iar tu, tu nu meriţi asta. Meriţi pe cineva mult mai bun. Îmi pare rău că te-am făcut să îţi pierzi timpul cu mine. Îmi pare rău pentru tot.
Pe lângă toate astea, mereu am fost o opţiune. Niciodată nu m-a ales nimeni. Eu am fost doar genul ăla ''nu te-aş alege, dar hai totuşi să-mi fii alături''. Şi până când? Până când văd realitate şi le trece. Le trece de mine, de fiţele mele, de copilăriile mele. Niciodată nu m-am simţit cu adevărat importantă pentru cineva, să ştiu că m-ar alege la nesfârşit, nu am simţit niciodată că m-ar alege, neprivindu-mă ca pe o opţiune. Şi doare.
Dar o să-mi treacă. O să fiu bine.
CZYTASZ
I'm getting worse and worse
Krótkie OpowiadaniaTu ce faci atunci când simți că cedezi, că totul se duce de râpă? Pentru că eu nu mă simt în stare să trec peste.
