Un nou început

Barfe și un nou angajat

-Și spui că e drăguț? mă întreabă Doina curioasă. Îmi dau ochii peste cap in timp ce mușc din nou cu poftă din sandwich. 

-Nu aș spune că e un model, dar arată bine.

-In viziunea mea nu există astfel de definiții. Mai multe detalii.

-Ce dorești să afli?

-Eu am două categorii. Urații și atrăgătorii. Este ori nu atractiv? Nu sunt prea explicită Patricia? o intreabă ea pe una din colegele mele.

-Ei haide și tu acum. O să il vedem curand pe noul coleguț dacă il angajează pană la urmă.

-Dintre toți care au trecut pragul firmei el mi-a atras atenția. aleg să fiu sinceră cu ele.

-Ti-a furat deja inima, ha? rade atunci de mine Patricia. 

-Nu e asta! 

-Ai recunoscut că era frumos. mă tachinează atunci si Doina. Mă decid atunci să imi redirecționez privirea spre sandwich.

-Ati supărat-o, nu vedeți? intervine Alexandra in apărarea mea. Și mă uit spre ea recunoscătoare. Nu ar trebui să vă mai spună nimic!

-E singura care l-a văzut, ce vrei? tună Patricia sec. Și văd cum se uită spre ceasul de la braț. Hai că mai avem pană incepem. 

-Nu imi aminti că iar trebuie să muncim. Se plange in urechea mea Doina. Și văd cum oftează prelung. Am multe email-uri din străinătate la care să răspund. Trebuie să intocmesc și corespondența pe ziua de astăzi și să ii prezint programul pe parcursul zilei, ori ce-a mai rămas din el șefului.

-A fost cam intors pe dos, nu? L-am văzut pe coridor. Nu cred că angajează prea multi acum. tună Doina scurt. Chiar mă declar curioasă.

-Și eu la fel. zambi conspirativ Patricia. Și se uită apoi spre mine. Eu zic totuși că și acel blond, Florin, ar avea șanse.

-L-am văzut și eu pe acel fir de iarbă. Slăbuț, ca o scandură. murmură Doina ganditoare.

-Nu cred că il va accepta. o aud pe Alexandra cum spune.

Toate se dau cu părerea. Eu tind să cred că nu mă inșel. Incă de cand am din greșeală cu ochii de acel băiat am realizat că e mai mult decat pare. Cand s-a retras in colțul său și l-a lăsat pe Radu să ii vorbească in cap toată ziua. Are multă răbdare. Nu pare orice tip. Și am mai văzut ceva, ce altora le va scăpa sigur.

Am văzut cearcanele adanci de sub ochi și temea din ochii săi.

Pentru ziua de maine.

Aș recunoaște oriunde acea frică pe care o traiesc eu mereu ori de cate ori mă trezesc.

Sunt izbită pe sub masă de Alexandra.

-Ești okay, Ofelia? tună ea ingrijorată.

-Nu imi place să vorbesc așa mult.

-Nu iti plac noile barfe? 

-Să zicem.

-Ori barfitul in general? se prinde și singură. Ii zambesc prelung. Și o văd cum oftează prelung. Nu e chiar ceva rău in ele. Așa suntem noi fetele.

-Te porți de parcă eu nu sunt fată.

-Ai unu la sută feminitate, chiar vrei să discutăm aici despre asta?

Mă uit indignată spre prietena mea, moment in care arunc privirea spre ceas. Și realizez că pauza mea s-a terminat.

Inapoi la muncă.