Un nou început

O lume plină de violență, asta e Estul

Filip pov

Nu am reușit să dorm intreaga noapte. Cand am mers a doua zi la muncă eram speriat că voi face vreo greșeală. Din nou. Care ne-ar putea costa totul pe amandoi. E miercuri. Nu vineri. Mai am două zile de muncă, dar nici măcar un gram de voință să termin cu brio programul pentru astăzi.

-Programul? mă intreabă Leon a doua zi cu voce calmă, destul de blandă aș spune. Dacă nu l-aș cunoaște mai bine aș crede că se poartă mai frumos decat de obicei cu mine.

-Aici este. i-l las pe masă fără să am măcar curajul să il privesc in ochi. Incă imi stă mintea la tot ce s-a intamplat noaptea trecută la acea petrecere. La discuția aprinsă cu Teo. La sărutările sale din pădure. La faptul că in final nu am dormit cu el și că l-am respins. Am crezut că mă voi simți bine, să mă desprind total de el. Dar, cumva, totul e dureros incă. Prea proaspăt in mintea mea. Ca să am curajul să infrunt adevărul.

Că nu il mai iubesc pe Teo. Și că totul s-a terminat. Că aceste rămășițe sunt doar dorințele trupului, nu și ale inimii mele deja incercate de trădarea lui.

Cum să mai țin incă la cineva care m-a trădat așa ușor?

-Ala e aerul, Filip! Mă auzi, ai grijă! un bufnet surd mă face să tresar. Tarziu realizez că nu am pus programul pe birou, ci pe langă el. Mă aplec și sper să nu mi se rupă pantalonii la spate. 

-Scuze. Nu...nu mă simt bine azi. Nu e ziua mea bună, se mai intampla. 

-Te cred. Multumesc pentru program. Poate mai bine nu iti ziceam de Catalin.

-E bine că m-ai avertizat. Paul a spus lucruri asemănătoare, cand m-a angajat. 

-Nu trebuie să iti fie frică de el, Filip.

-Nu știi ce inseamnă să aibă altul soarta ta in mainile sale. ii zic și lovesc ușor cu degetul in program. Diverse ședințe. Pranzul cu tatal tau și un acționar bătran plictisitor. O alta cu un posibil cumpărător bogat. Problema de azi e alta. Ai doi oameni care vor să demisioneze. Am senzația că e un posibil alt test.

-Fie, fie, mulțumesc.

-Vrei să fiu și eu prezent? Leon isi aruncă privirea in lături nesigur.

-Dacă insiști, fie. 

-Okay, voi fi acolo. spun si mă decid atunci să plec. Imi aud pașii care pășesc treptat spre ușă.

-Filip?

-Da? Ochii lui verzi mă privesc intens. Incat imi face cumva pulsul să se accentueze. Nu inteleg. De ce se uită așa la mine? Poate imi imaginez eu.

-De ce mai ești aici? Ai aflat de ce i-am făcut Ofeliei. La care ții mult, din ce am observat. Știi că mi-am rănit și vărul. Că mă port urat cu toți. Te-am tratat oribil la inceput, cand te-am intalnit prima oară.

-Fiindcă sunt o persoană bună. ii dau replica. Și mă uit spre el din nou. Și fiindcă vreau să văd pe cineva tanar cum ajunge să preia puterea orice ar fi. E și randul nostru, știi?

-Nu toți cred in mine.

-Tu insă, ai senzatia că o poți face?

-Nu singur. Nu fără ajutor. il văd cum recunoaște după un minut de gandire. Poți pleca acum.

-Da, am inteles.

-Multumesc pentru tot, Filip.

-Okay? tun nesigur și ies atunci din biroul său copleșit de brusca lui schimbare de purtare.

Ce tot oare e cu Leon? 

***

Am văzut pe prima pagina ziară scandalul legat de fostul meu. Se pare că firma la care lucra era una foarte populară pe piață. Și că a fost concediat pe loc atunci cand relația lui a fost dezvăluită presei. Arunc o privire in timp ce molfăi din mancare spre masa fetelor. Patricia stă tăcută cu capul lipit de masă. Nu imi pot inchipui cum se simte acum. Timp in care Doina și Geanina, o altă colegă de la muncă, incearcă să o consoleze. Alexandra și Ofelia sunt la o alta si privesc intreaga scenă destul de afectate la randul lor.