We two and 100 killers→creppypasta←

10.-Si... Am ajuns!

CITITI LA FINAL E EXTREM DE IMPORTANT!
Heya biches! In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca sunteti asa de asdfghjkl ❤❤❤❤❤ si asa de fucking multi! Cand ati evoluat pana la 3,52 k ? Cand mai pandicornilor mai, cand?!
Acum shhh.. Si cititi! *pandicoarna va iubeste*
Deschid in viteza portiera, si realizez ca urmatoarea secunda am cazut in gol. Eram deasupra oceanului. Am inceput sa fac precum o descreierata, incercand sa zbor. Am avut un impact dur cu suprafata apei, apoi am inceput sa plutesc usor prin apa. Am deschis gura si am vazut ca pot respira. Am inceput sa fac piruete si sa inot ca o nebuna in timp ce ceilalti inca cadeau. Peste cam un minut au coborat si Jeff era sa imi dea cu piciorul in cap.
-Urmati-ma! a zis scurt Slends si a inceput sa inoate cu noi in urma lui. Am tot inotat in jos si tot mai jos, pana cand am inceput sa zaresc niste varfuri de cladiri. Ne apropiem. Dupa inca cateva minute, am ajuns pe fundul oceanului. Era fabulos! Pestii se plimbau stingheri iar coralii si algele ieseau prin fiecare crapatura.
-Lucy, tu stai in cladirea cu rosu si negru, Jeff stai in cladirea din partea stanga a lui Lucy, Ben stai in cladirea din partea dreapta, Sally stai in cladirea de langa Ben, E.j si L.j voi stati in cladirile alea doua lipite. spune rar Slendy.
-Bine sefu'! zic in gluma si ma indrept spre cladirea mea.
-Stai, unde te duci? striga Slends din urma mea.
-Ma duc sa despachetez... zic enervata.
-Mai intai, asculta regulile! In primul rand, nu ai voie sa iesi din cladire pe timp de noapte pentru ca atunci ies rechinii. spune si aprob. In al doilea rand, nu ai voie sa ranesti vre-un peste ori sa rupi vre-un coral.
-Am inteles... Apropo, tu intelegi japoneza?
-Mnu.. De ce? spune nesigur.
-Baka! In fine, eu am plecat..
Ma intrept spre "camera" mea cu tot cu valize, si ma apuc de despachetat. Dupa cam o ora, am terminat si m-am imbracat intr-o coada de sirena neagra, cu dungi rosii si subtiri. Nu mi-am facut nimic deosebit la par, ci doar l-am lasat sa-mi cada pe umeri ormandu-l doat cu o stea micuta de mare. Am iesit afara si toata gloata de psihopati era acolo.
-Ma asteptati pe mine? spun si incep sa rad cand imi aud vocea nitel schimbata.
Toti aveau o expresie iritata semn ca aveam dreptat.
-Tu ce crezi? spune L.J nervos.
-Opss... spun incercand ca ma dau mai in spate cand observ nervii din ochii lor. Dar nu am intarziat chiar asa de mult, nu? continui incercand sa ma scot cumva.
-Ahh.. No... Doar vreo 2 ore! striga Ben schimbandu-si tonul de la unul calm la unul agitat, gata sa ma manance ca pe un peste la gratar.. Pfft, de genul asta de glume imi arde mie.
Am inteles ca treaba era groasa, atunci cand toti au inceput sa inainteze spre mine. Cu fiecare centimetru inaintat de ei, eu ma dadeam mai in spate. Asta doar pana cand am inceput sa inot rapid si ei dupa mine. Insa eu aveam un avantaj, coada asta plastificata ma ajuta sa inot mai repede. Maream viteza de fiecare data cand unul dintre ei se apropia prea tare. Am tinut-o asa pana cand mi-a venit geniala idee de a intra in asa zisa camera a mea. Am inceput sa inot la viteza mea maxima si in cateva secunde intru inauntru si dau sa inchid usa. Ceva, sau mai bine zis cineva, nu vroia de fel sa ma lase sa o inchid asa ca am impins cu multa forta de usa pana cand imbrancelile au incetat. Am pus zavorul si am rasuflat usurata cand am auzit ceva de sus... Oh, nu! Geamul era deschis. Am auzit cu niste pasi se apropie asa ca m-am ascuns in primul loc gasit, asta fiind in dulapul de marime medie din sufragerie. Am incercat sa respir cat mai incet cu putiinta si sa nu ma gandesc la locul in care ma aflu, ca nu cumva aceasta persoana sa fie Ben sau Slends.. Liniste... Acea persoana nu facea nici un pas, dar totul stiam ca e acolo fiindca ii aud respiratia. M-am concentrat si am reusit sa ii deduc gandurile... Era Ben... Trebuie sa fac cea mai mare liniste pentru ca elful are urechi ascutite.
-Stiu ca esti aici, iti aud gandurile! tipa iar primul meu instinct a fost sa tresar dar am reusit sa ma concentrez. Ii citeam gandurile si asa imi puteam pastra mintea cat de cat goala... Ma mai intrebam cand naiba are de gand sa plece, dar si asta destul de rar. Stateam aici de cam jumatate de ora si deja amortisem. Incepusem sa imi fac un plan de evadare, si chiar mi-a sarit unul in minte. Fereastra, e mai mereu inchisa dar nu si incuiata si se deschide prin interior. Daca as fi indeajuns de rapida pentru a nu fi observata de el voi reusi. Desigur ca (,) cuvintele cheie precum fereastra, pe inauntru, rapida si altele nu le-am pronuntat pentru ca asa imi ruinam planul. Am tras silentios aer in piept si am deschis cu o viteza uriasa am trantit usa dulapului si am inotat cu viteza maxima spre fereastra. Insa cand dau sa o deschid el ma prinde de coada si ma trage inapoi.
-Credeai ca vei scapa? Eu doar ma uit inocenta la el.. Acum va trebui sa platesti consecintele! spune si...
*Huiduieli si rosii aruncate* Ugh imi pare asa de ducking rau ca nu am mai postat de un car de ani, dar e complicat! Ideile care la inceput imi veneau cu sutele acum dispar fara urma incat nisi Sherlock nu le mai gaseste.. Iar faptul ca programul meu e asa de complicat doar inrautateste lucrurile... Pentru un moment mi-a trecut prim minte chiar sa ma iau dupa prietenul meu VSG180 *asa te numesti no?* si sa renunt la Wttpad, dar m-am gandit ca veti fi dezamagiti, iar mie nu mi-ar placea asta! Am sa incerc sa postez mai des, dat nu pot promite mai nimic, mai ales cand de luni pana vineri sunt plecata cate 7-8 ore de acasa si nu am timp nici sa respir... Din nou, imi pare foarte rau!
#SrryGuys
P.s: Mesajul de la inceput e scris cu cam o luna inainte...