𝐜𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟏𝟔

718 103 27
                                    

Uneori, mă întreb ce fel de persoană sunt

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Uneori, mă întreb ce fel de persoană sunt. Mă întreb dacă este ceva mai mult din mine decât iubirea pentru familie, pentru sport, cariera și visurile mele sau oribila neliniște când spațiul meu intim este invadat. Chiar stau minute și mă gândesc la cine sunt eu fără vreuna dintre ele și mă întreb dacă sunt cu adevărat ale mele.

Alteori, mă întreb dacă sunt idiot, însă acelea sunt momente atât de dese încât au devenit părți obișnuite. Este mai simplu să explic prin idioțenie deciziile pe care le iau când sunt plictisit sau mult prea prins în idei. Este mai ușor să ai o scuză jalnică decât să stai și să zâmbești spre lume.

Aceste gânduri sunt mai prostești decât neliniștea mea cu spațiul invadat. Cred că am nevoie de un control pentru amândouă. Ai spune că este imposibil să fiu atât de privat când te gândești că toată viața mea este acolo în fața tuturor, însă chiar este așa. Sunt privat, țin ce este al meu cât de mult pot pentru mine. Nu îmi plac oamenii care mă analizează, care îmi invadează spațiul. Sunt puține persoane care au trecut prin casele mele, desigur în afara familiei. Prima dată când am dormit cu cineva a fost lunile trecute când Anastasia a fost cu mine.

Din nou, de necrezut când iubesc sexul și am avut atâtea partenere. Îmi place sexul și nu necesită ca după activitate partenerii să rămână împreună, iar eu nu rămân pe loc după. Asta până când am fost destul de amețit pentru a uita că nu îmi place să fiu invadat.

De fapt, nu m-am simțit invadat pentru că Anastasia nu mi-a invadat spațiul, ci mi-a oferit din al ei, păstrându-l pe al meu pentru mine.

Este confuz și pentru mine, însă când naiba nu a fost viața mea confuză. Mereu pe drumuri, mereu prins cu toate și mereu preocupat de atâtea. Este ușor să devii confuz când este vorba despre altceva ce nu este din sfera principală.

Revenind la felul în care decid cursul vieții mele, trebuie să menționez cum sunt în acest oraș din Spania fără vreun motiv știut de lume. Motivul meu, însă, este simplu. Am venit după Anastasia pentru că timpul pe care i l-am oferit ei să vină la mine a expirat.

Înfiorător.

Weekendul acesta este liber și în majoritatea timpului meu liber mă plimb, stau acasă și mă antrenez. În această săptămână, sunt în Marbella, într-o mașină care mă duce spre un resort închiriat pentru mine câteva zile.

Nu trebuia să mă aflu aici, însă nu sunt cele mai bune decizii cele spontane? Oh, ba da!

Totuși, după cursa din Baku, Anastasia s-a depărtat de conversațiile noastre și așa scurte. Nu o condamn, este destul de intuitiv de ce a făcut-o. Am acceptat alegerea ei și m-am lăsat dat la o parte pentru o perioadă. Nu am nici un drept să cer ceva de la ea, însă în adâncul meu am crezut că mă va căuta mai mult. Nu a fost cum sperat deloc.

În urmă cu o lună și ceva, poate chiar două luni, Anastasia a început un tur al lumii, o călătorie, aventură sau ce naiba vrea să fie mai exact. Pentru câteva secunde, am crezut că va veni la diferitele curse pe care le-am avut între timp, însă nu s-a întâmplat nici măcar o dată. Am crezut că va veni la un moment dat sau că mă va căuta și îmi va spune că am putea să ne întâlnim undeva. Niciodată, însă.

Pierdut în cercuriWhere stories live. Discover now