Mintea-mi spune, nu ceda,
Inima-mi să fiu cu ea,
Sufletu-mi refugiat,
De când m-a îmbrățişat.
Şi în frig eu simt căldură,
Pe drumuri sau prin natură,
Îmi doresc doar o secundă,
Şi inima ta să-mi răspundă.
Îmi e greu acum şi mie,
Să-mi scriu gânduri pe hârtie,
Miez de noapte, ce ciudat,
Seamănă cu ce-am visat.
Un vis poate ireal,
Prea puțin rațional,
Ştiu că ți-am promis ceva,
Că niciodată n-oi pleca.
Nu mă simțeam aşa util,
Nu eram nici prea stabil,
Da-s acum din nou aici,
Ia spune-mi tu, ce mai zici?
Vremuri grele au trecut,
Şi tot ce-a fost mai neplăcut,
Nu am vrut nici supărare,
Dar ştiu că şi acum te doare.
Cândva poate vei ierta,
N-am vrut a mă-ndepărta,
Nu mai sunt ca şi cândva,
Nu sunt acel cineva.
Căci dragostea mult îndură,
Când oferi o picătură,
De impuls, sau chiar iubire,
Poate chiar şi prietenie.
Sufletul azi îmi râdea,
Te-am închis în inima mea,
Indiferent cum o să fie,
Acum îți mulțumesc eu ție.
ESTÁS LEYENDO
supraDOZA
PoesíaCând în loc de sânge, ai doar o supradoză de cerneală în vene ... Coperta realizată de @NicoleMoonlight
