Pasiune secretă

Capitolul IV

În zilele care urmaseră, Julianna îi scrisese bunicii ei duzine întregi de scrisori, dar în timp ce zilele și lunile se scurgeau una după alta, monotonia goală a vieții ei nu-i oferea prea multe de comentat.

Micul sat Blintonfield reprezenta hotarul lumii ei, așa că Julianna și-a umplut timpul citind și visând în secret la ziua în care avea să plece la Londra, la optsprezece ani, ca să-și revendice moștenirea.

Acolo avea să întâlnească oameni interesanți, avea să viziteze muzee, în timp ce lucra din greu la opera sa.

Dacă reușea să-și vândă ceva din scrieri, intenționa să-i aducă pe cei doi frați mai mici la Londra cât mai des, ca să-i ajute să-și lărgească orizontul.

După ce încercase de câteva ori să discute despre acele visuri ale ei cu maică-sa, Julianna își dăduse seama că era mai înțelept să nu mai continue. Maică-sa se arătase imediat oripilată de toate acele idei noi.

– Nici nu se pune problema, dragă. Tinerele doamne respectabile și necăsătorite pe deasupra nu locuiesc singure, mai ales la Londra. Reputația ta ar fi distrusă, complet distrusă.

Nu se arătase mai entuziasmată de cărți sau se scrierile ei. Interesul lui lady Skeffington în ceea ce privește lecturile era limitat numai la paginile de bârfe din ziare, în care urmărea cu religiozitate ce făceau membrii înaltei societăți. Considera fascinația Juliannei pentru istorie și filozofie, și dorința ei de a deveni autoare cunoscută drept la fel de scandaloasă ca și dorința de a locui singură la Londra.

– Domnilor nu le plac femeile prea deștepte, draga mea, o prevenise ea de mai multe ori. Ești prea ocupată de cărți. Dacă nu înveți să-ți ascunzi preocupările astea nefeminine, șansele de a primi o cerere în căsătorie din partea unui bărbat cu adevărat dezirabil o să fie ruinată.

Până în urmă cu câteva luni, înaintea balului mascat, subiectul unui sezon la Londra pentru Julianna nu fusese discutat nici măcar ca o palidă posibilitate.

Deși tatăl era baronet, strămoșii săi risipiseră cu multă vreme în urmă domeniul și averea familiei. Singura moștenire rămasă din partea lor era o dispoziție bună și placidă, care-i permitea să treacă fără probleme peste micile necazuri ale vieții, precum și patima pentru vin și spirtoase.

N-avea nici o dorință să-și părăsească fotoliul, nici pomeneală să plece din micul sat adormit în care se născuse. Cu toate astea, nu putuse ține piept hotărârii soției sale și nici ambiției pe care o avea cu privire la viitorul micii lor familii.

În cele din urmă, nici Julianna nu fusese capabilă s-o mai strunească.

La trei săptămâni după ce Julianna își primise moștenirea, în timp ce scria la toate ziarele întrebând de case cu chirie, maică-sa chemase întreaga familie în salon pentru un consiliu fără precedent.

– Julianna, rostise ea surescitată, eu și tata avem să-ți spunem ceva nemaipomenit. Se oprise din vorbă cât să-i zâmbească tatălui Juliannei, care continua să-și citească ziarul. Nu-i așa, John?

– Da, porumbița mea, murmură el fără să-și ridice privirea din ziar.

După ce privise cu reproș spre cei doi frați mai mici ai Juliannei, care se certau pe ultimul biscuite, bătu din palme încruntată și se concentră asupra fiicei ei.

– Este totul aranjat, o informase ea. Tocmai am primit o scrisoare de la proprietarul unei căsuțe din Londra, dintr-un cartier respectabil. A fost de acord să ne-o lase nouă pentru tot restul sezonului și asta pentru suma ridicolă pe care am oferit-o. Deci tot restul a fost aranjat și deja achitat avansul. Am angajat-o și pe domnișoara Sheridan Bromleight, care va fi camerista și doamna ta de companie, și care va avea din când în când grijă și de băieți. Este americancă, dar când n-ai bani te mulțumești cu ce se poate. Doamne Sfinte, rochiile tale m-au costat o avere, dar nevasta vicarului m-a asigurat că modista pe care am angajat-o este competentă. Deși, desigur, modelele ei nu se compară cu modelele purtate de doamnele din înalta societate. Pe de altă parte, îndrăznesc să afirm că puține dintre ele au fost înzestrate cu o frumusețe ca a ta, așa că până la urmă s-a stabilit un oarecare echilibru. În curând o să ai rochii splendide care să-ți sporească frumusețea și toate or să moară de invidie! O să ai bijuterii și blănuri, trăsuri și servitori gata să-ți îndeplinească orice dorință...