Pasiune secretă

Epilog

Pereții marelui salon al casei londoneze ce-i aparţinea lui Nicki DuVille erau plini de tablouri celebre, iar mobila rânduită pe lângă ei ar fi făcut cinste şi unui palat.

În clipa aceea, casa era ocupată de proprietar şi de patru dintre cei mai apropiaţi prieteni şi prietene, Whitney şi Clayton Westmoreland şi Stephen şi Sheridan Westmoreland. De asemenea, erau prezenți şi părintii proprietarului, Eugenia şi Henri Duville.

Cel de-al optulea oaspete era marea ducesă Claymore, care, pe lângă faptul că era o bună prietenă a părinților lui Nicki, era şi mama lui Calyton şi Stephen.

Cu acea ocazie specială, oaspeţii se aşezaseră în două grupuri distincte.

Unul din grupuri era format din părinţi, iar celalalt era compus din Nicki şi cei patru prieteni ai săi, care erau, de asemenea, părinti, dar, desigur, mai tineri.

Cel de-al şaptelea ocupant al camerei, Nicholas Du Ville, nu era aşezat lângă nici un grup, pentru că nu era încă părinte. Aştepta să devină dintr-un moment în altul.

Cei doi prieteni de parte bărbătească, care înduraseră şi trecuseră cu bine prin aşteptarea ce-ți tocea nervii, se distrau de minune pe seama suferinței lui.

Se bucurau de ceea ce vedeau, pentru că Nicki era binecunoscut pentru stăpânirea de sine.

În clipa aceea însă, nu mai dădea dovadă de aşa ceva.

Era în fața ferestrei şi-şi freca de zor ceafa. Rămăsese proțăpit acolo pentru că maică-sa îl certase că făcuse deja potecă pe covor de atâta plimbat încoace şi încolo.

Pentru că fusese aşa de bolnavă cu inima cu numai un an înainte, Nicki se potolise imediat, deşi în clipa aceea bătrâna părea destul de sănătoasă.

Prietenii îl priveau în clipa aceea cu simpatie şi umor, pentru că Nicki era de acum la fel de uman ca şi ei.

- Din câte îmi amintesc, se apucă să mintă Stephen, Clay a avut o întâlnire de afaceri atunci când a născut Whitney, iar după aceea am fost la White pentru o partidă de whist.

Clayton îi făcu cu ochiul fratelui său şi preluă pasa verbală:

- Auzi, Nicki, ce-ar fi să mergem chiar acum acolo? Ne putem întoarce diseară târziu sau mâine dimineaţă devreme.

-Nu fi absurd, veni imediat răspunsul.

- Eu în locul tău nici n-aş sta pe gânduri, îl sfătui Stephen. Dacă le spun celor de la club cum te-ai comportat azi, or să te de-a afară. O să ți se retragă dreptul de a mai veni pe acolo. Păcat, tu aduceai puțină eleganță acelui loc. Să-mi folosesc influența ca să te lase să mai vii pe acolo din când în când?

- Stephen?

- Da, Nicki?

- Du-te naibii!

- Ce-ai zice atunci de-o partidă de şah? interveni Clayton. O să te ajute să-ți treacă timpul mai repede.

Nici un răspuns.

- Putem să jucăm pe mize mari de tot. Rembrandt-ul de colo contra celui mai recent desen făcut de fiu-meu?

Whitney şi Sheridan, după ce nu izbutiseră să-şi domolească soții, se apropiară de viitorul tată.

- Nicki, îi zise Whitney, uneori durează.

- Nu aşa de mult, izbucni el. Whitticomb zicea că se termină totul cu două ceasuri în urmă. Deja a...

- Ştiu, interveni Sheridan. Dacă te consolează cu ceva, Stephen a fost aşa de necăjit când s-a născut fiul nostru acum trei luni, că l-a făcut pe bietul doctor, "incompetent bătrân" pentru că n-a putut să mă ajute să nasc mai repede.

Clayton îşi privi fratele, plin de încântare.

- Bietul doctor, rosti el. Mă mir de tine, Stephen. E un medic excelent, însă naşterea n-ai cum s-o prezici la fix. Bietul de el a stat cu Sheridan mai bine de douăsprezece ceasuri.

- Zău? izbucni Stephen. Şi bănuiesc că i-ai multumit din suflet că nu a grăbit lucrurile şi că te-a lăsat să te agiti la parter, sperând ca un nebun că încă mai ai o soţie.

- Da, i-am spus ceva de genul ăsta, aşa e, recunoscu Clayton spăşit.

- Îți spun eu sigur că aşa e, se auzi glasul doctorului care-şi făcu apariția în odaie, zâmbind. lar cu câteva ore înainte să-mi spui chestia asta, m-ai ameninţat că mă dai afară cu un şut în regiunea posterioară şi că-ți moşeşti nevasta singur.

Zâmbi încântat spre Nicki care-i cerceta chipul, era evident îngrijorat.

- Sus sunt nişte oameni tare obositi care au avut parte de câteva momente dificile, dar care şi-ar dori foarte mult să te vadă... Se opri din vorbă şi izbucni în râs, atunci când proaspătul tătic ieşi din cameră în fugă, după care-şi întoarse atenția spre bunicii care de-abia aşteptau să afle dacă aveau un nepoțel sau o nepoată.

Undeva sus, foarte sus, deasupra lumii, Sarah Skeffington zâmbi fericită, mulțumită de felul în care se folosise d e cele trei miracole ce erau acordate tuturor celor ce ajungeau acolo.

Desigur, existau limite şi nişte parametri ce trebuiau respectați, limite stabilite chiar de Creatorul Miracolelor, însă acesta se arătase de acord cu toate cele trei, inclusiv cu ultimul, refacerea sănătății doamnei DuVille ca să-şi poată vedea nepotul.

Fără a fi conştientă de ceea ce se petrecea deasupra ei, Julianna stătea proptită de perne, scriindu-i încă o scrisoare bunicii.

„Drfaga mea bunică,

Acum cinci zile s-a născut fiul nostru, căruia i-am dat numele de John. Nicki e atât de mândru de el, ca să nu mai spun cât este de fermecat de sora lui geamănă.

O s-o botezăm Sarah, după tine. Ești mereu în gândurile și-n inima mea..."

SFÂRȘIT

Iată-ne ajunși din nou la sfârșitul unei cărți. Mă bucur că v-au plăcut aceste cărți pe care le-ați citit.

Țin să vă mulțumesc pentru faptul că ați citit aceste cărți, dar cred că mulți dintre voi nu ați citit descrierea cărților până la sfârșit așa v-ați fi dat seama că, cărțile sunt scrise de Julia Gardwood și Judith McNauth.

Nu vreau să mai fiu criticată de către nimeni, să mi se spună că ar trebui să îmi fie rușine deoarece am venit să împărtășesc cu voi câteva dintre cele mai frumoase cărți.

Aș fi vrut să mai împărtășesc cu voi încă câteva dintre cele mai frumoase cărți cu voi din miile de cărți pe care le dețin în bibliotecă, dar nu se va putea decât dacă voi veți dori acest lucru.

Însă până atunci mă voi concentra să scriu doar pe cărțile mele.

Îmi doresc să vă placă și aceste cărți.

Vă doresc "Lectură plăcută" la cărțile pe care le veți citi.

Un început de săptămână plin de sănătate și bucurii alaturi de cei dragi vouă!