Suflet negru

Capitolul 13

Eu să mă căsătoresc? Îmi pun în minte această întrebare în timp ce părăsesc biroul fratelui meu idiot. Cu toate că sunt femeie nu am fost niciodată încântată de căsătorie, sunt de părere că iubirea nu ține cont de un act sau o ceremonie religioasă. Nu mă înțelegeți greșit, îmi place să organizez evenimente mai ales nunți, dar niciodată nu m-am gândit că voi fi vreodată mireasa.

Să nu mai spun de ce părere va avea Antonio despre asta, nu vreau să fie constrâns de situație să se căsătorească cu mine. Vreau să își dorească din tot sufletul să facă asta și mai ales sper să nu creadă că sunt așa de disperată. Las monologul din mintea mea deoparte și deschid ușa camerei mele și intru oftând în încăpere, dar apoi rămân surprinsă de cine se află aici.

— Evelyne, te pot ajuta cu ceva? O întreb pe cumnata mea care stă așezată pe unul din fotolii mângâindu-ți ușor burtica de graviduță.

— Nu, stai liniștită. Doar vreau să știu dacă te simți bine. Sebastian a exagerat de data asta, dar face asta pentru că te iubește.

— Știu. Spun așezându-mă pe celălat fotoliu zâmbindu-i. Vrea să mă căsătoresc cu Antonio ca să ne accepte relația. Îi spun scurt scurt, iar aceasta începe să se înfurie, dar respiră scurt și se calmează.

— Am să port o mică discuție despre el și despre acest lucru. Inima ta ce spune? Îți dorești într-adevăr să te căsătorești cu el? Mă întreabă și îi dau cel mai sincer răspuns.

— Îmi doresc, dar nu vreau ca el să creadă că este obligat să facă acest lucru. Îi spun scurt pe un ton trist și aceasta îmi zâmbește înțelegător.

— Sunt sigură că nu o să creadă asta. Acum te las, mă duc să îl pun la punct pe fratele tău. Prea mult s-a jucat cu nervii unei femei însărcinate. Spune și începem să râdem amândouă până când aceasta părăsește camera.

Arunc o privire spre ceasul de pe noptieră și observ că este destul de târziu. Decid că cel mai bine e să mă pun la somn, dar înainte o să fac un duș scurt ca să îmi aștern gândurile. Zis și făcut intru în baie, mă dezbrac de haine și intru în cabina de duș sub jetul de apă caldă care îmi relaxează mușchii. Îmi spăl părul și aud ușa cabinei de duș deschizându-se și mă sperii preț de câteva secunde, apoi simt două mâini reci cum îmi ating talia și o pereche de buze moi ce îmi sărută încet gâtul.

— Bună, iubito. Îmi șoptește în ureche și după mi-o mușcă, acest lucru făcându-mă să scap un geamăt.

— Antonio, ești nebun? Dacă te va prinde Sebastian ești ca și mort. Îi spun când mă întorc în direcția lui, dar când îl privesc și văd că e și el mă face să înghit în sec.

— Nu îmi pasă. Spune și după ce îmi dă un zâmbet ce mă face să mă topesc își lipește buzele de ale mele.