Ajung în sala de mese când ai clipi și o observ pe sora lui Antonio cum stă de vorbă cu o femeie brunetă, slabă și cu sânii incredibili de mari, deci ea e Rebeka. Acestea se opresc din vorbit când mă observă și amândouă mă analizează cu dezgust în privire mai ales fufa de Rebeka.
— Bună, cumnată! O salut pe Alma cu o falsă politețe când mă apropii de ele.
— Bună și ție! Îmi răspunde privindu-mă urât.
— Deci tu ești soția lui Antonio, îmi pare bine de cunoștiință. Eu sunt Rebeka guvernatoarea Elizei. Îmi spune observându-se din plin veninul din cuvinte și își întinde mâna spre mine.
— Da, eu sunt aia. Numele meu e Bianka. Îi răspund în scârbă și îi strâng mâna cu repulsiune. Oare Antonio se va supăra pe mine dacă îmi bag mâna în părul acestor două mironosițe?
— Eu mă duc să încep să-i predau lecțiile pe azi Elizei. Ne auzim mai târziu. Îi spune Almei după ce îmi desprind mâna de a ei și se ridică de pe scaunul îndreptându-se spre ușă, dar se oprește în dreptul lui Antonio ce asistase la discuție din spatele meu.
— Îți doresc mult noroc în căsnicie. Îi spune și îi atinge umărul cu mâna și apoi pleacă. De ce am impresia că fufa asta nenorocită l-a atins doar să mă enerveze pe mine și chiar a reușit. Cu mare stăpânire de sine reușesc să nu mă duc să-i rup mâna cu care mi-a atins soțul.
Prefer să plec fără să mai adresez un cuvânt și cu toate că în momentul ăsta Antonio nu e vinovat că aia l-a atins îl privesc cu furie. Decid să mă retrag în dormitor unde să citesc o carte pentru a-mi potoli gândurile care au devenit criminale și asta fac în ultima jumătate de oră până ce Antonio își face apariția în dormitor cu un trandafir roșu pe care mi-l întinde purtând pe chip un zâmbet cald.
— Nu mă impresionezi. Îi răspund supărată cu toate că gestul lui mi-a făcut inima să-mi bată.
— Bianka, nu pot să îmi dau seama de ce ești supărată pe mine. Îmi răspunde și eu închid cartea aruncând-o pe birou și mă ridic în picioare.
— De ce nu mi-ai spus de la început că acea Rebeka a fost fosta ta iubită? Îi reproșez pe un ton furios.
— Nu am fost împreună niciodată de aceea nu ți-am spus. Îmi răspunde pe un ton calm.
— Atunci ce ați fost? Întreb, iar după expresia de vină ce o are pe chip îmi dau seama imediat, dar vreau să aud din gura lui.
— Am avut câteva nopți pasagere. Îmi răspunde ceea ce credeam și faptul că femeia aia a atins ceea ce e al meu îmi întunecă rațiunea.
— Am înțeles. Îi răspund și mă așez supărată înapoi pe pat.
— Iubito, mi se rupe sufletul când ești supărată pe mine. Te rog nu mai fi, asta s-a întâmplat demult cu mult înainte să ne cunoaștem. Îmi spune și se așeză lângă mine și îmi mângâie mâinile cu degetele sale.
— Ai dreptate, am exagerat, dar nu suport să văd acea femeie în preajma ta având în vedere ce s-a întâmplat între voi doi. Răspund dându-mi seama de reacția mea mult prea impulsivă, dar totuși mă mențin pe poziții.
— Stai liniștită, sunt doar al tău. Îmi spune și își lipește buzele de ale mele.
— Acum ce ai zice să continuăm ceea ce făceam înainte să fim întrerupți? Îl întreb după ce își desprinde gura de a mea.
— Sună minunat. Spune arucându-mi un zâmbet seducător și apoi se așează deasupra mea sărutându-mi gâtul în timp ce își duce mâinile sub bluza mea pe care o dă jos, iar eu încep să trag de nasturii cămășii sale.Lucrurile avansează între noi și în mai puțin de câteva secunde rămân goală în fața lui pregătită de iubit.
!!Capitol scurt!! Dar promit că următorul va fi mai lung și plin de acțiune. Vă pupăcesc!😘🥰
CITEȘTI
Suflet negru
VampirePrinseța Bianka suferă nespus de mult atunci când își dă seama că alesul ei încă neîntâlnit nu mai trăiește. Dar ce se întâmplă când așa zisul ales apare în chipul celui mai de temut dușman al clanului vamipirilor? ◇Volumul II din seria Cei din întu...