Lust

capitolul 1

Dacă vorbeai cu mine acum o oră îți garantam că în seara asta o să stau să lucrez la una din sculpturile mele care așteaptă să fie trimise la cumpărătorii lor.

Din cauza scumpului meu prieten Damian sunt acum îmbrăcat mai ceva ca un majordom din filme și fac pe pianistul pentru o familie de snobi.

-Julian?

Vocea calmă a blondului meu cu ochi de smarald rupse liniștea ce era mai mult mortală decât una plăcută. Damian era un băiat superb și eu nu apreciez aspectul oricui. Era înalt, aproape de aceeași înălțime ca și mine, ochii îi erau de un verde smarald și pătrunzători, nasul îi era subțire și ușor lung și avea pomeții slab vizibili. Îmi plăcea să îl am ca și muză atunci când pictam și mereu îl pictam sub forma unui înger.

-Hai să ne distrăm și noi în seara asta Julian, promit că nu te mai duc la curve dacă facem asta

-Oh mai termină Damian, fac asta doar pentru că avem nevoie de bani și da...urăsc să zic asta dar sunt aici și pentru tine. Tu și ochii aia de cățeluș afurisit cu care mă ademenești mereu.

Damian doar a râs.

Iubesc când râde sau zâmbește, omul ăsta a fost mereu lângă mine deci merită să fie mereu fericit. El e cel care ne bagă în orice căcat dar el e cel care sare la bătaie atunci când cineva zice ceva rău despre mine.

Nu ai cum să nu îl adori.

-Bine domnule Viscardi, hai să îi dăm gata și să giugiulim niște gagicuțe

Mereu făcea așa însă era plăcut să îl ai cu tine.

Ne-am ridicat de la masa acordată nouă și am pășit spre pianul din colțul salonului. Desigur că odată ce m-am așezat pe scaunul rece din lemn masiv al pianului, bogătanii aia ce duhneau a parfum de bătrânei s-au adunat pe lângă noi mai ceva ca muștele la pepene.

Mi-am aruncat privirea cenușie spre Damian care luase cu cea mai mare măiestrie vioara și îmi oferise semnalul că pot începe.

Melodia pe care o cântam era ceva simfonie clișeeică pe care o auzi la orice petrecere de bogătani.

Am fost nevoiți să cântam doar trei melodii, slavă cerului! Nu cred că mai rezistam mult să le simt privirile reci și pline de dezgust asupra mea.

Diferența dintre mine și Damian e că el se simte puternic când are priviri asupra lui, simte că merită să fie privit și adorat, pe când eu vreau ca totul să se termine cât mai repede. Nu mă înțelege greșit, îmi place ca munca mea să fie apreciată dar nu suport să fiu devorat de acești slinoși plini de bani.

-Mergem acasă sau vrei să rămâi la pupat de domnișoare ?

Îl privesc pe blond cum râde și se uită la mine cu acei ochi după care multe fete au plâns și chiar le înțeleg. E superb.

-Lasă casa, zici că nu stai toată ziua închis în casă și freci menta
Tonul său era la fel de șmecheraș ca și până acum, am mai spus oare că nu ai cum să nu îl iubești? O să o spun toată viața.

Dintr-o dată am auzit ușile din lemn masiv izbindu-se de peretele frumos îmbrăcat în tapet vernil și pe ea întra o tânără domnișoară.
Avea părul lung până la jumătatea spatelui și era de culoarea abanosului dar ceva era interesant la ea, avea vârfurile de un violet aparte, o alegere foarte interesantă pentru o fată de bogătan. Ochii nu am apucat să îi observ dar pot să jur că erau negricioși precum cerul la miezul nopții.

Ceva în mine a tresărit...ce e acest sentiment?