Capitolul 4. Norocul este de partea mea

262 17 5
                                    

Dupa ce ne-am asigurat ca 'spionii' au plecat inapoi, ne-am continuat plimbarea pana la lac tinandu-ne de mana. S-ar putea ca asta sa fie cea mai buna zi a mea de pana acum.

Dupa toate cele intamplate, ne-am mai plimbat pana a inceput sa se faca intuneric afara.

"Luke!" ii atrag eu atentia.

"Da?" raspunde uitandu-se la mine, continuand sa mearga.

"Uhm..care era drumul ca sa ajungem inapoi de unde am plecat?" intreb confuza.

"Ahm.. da, e pe aici." spune nesigur.

*2h. later*

"Am trecut pe langa copacul asta de 16 ori, si da stiu pentru ca l-am marcat cand am trecut pe aici pentru a 8-a oara, cand tu incercai sa-i furi nucile unei veverite." strig nervoasa.

"Dar mi-era foame!" se apara el.

"Ei bine nu ma intereseaza ce-ti era, recunoaste ca ne-am pierdut!" strig exasperata.

"Nu ne-am pierdut ok?!" spune calm.

"Eu nu mai am de gand sa merg, poti eu o sa ma asez aici pana maine dimineata cand este lumina sau baietii hotarasc sa vina in cautarea noastra dupa noi, daca vrei sa pleci nu ai decat." ii spun asezandu-ma sprijinita de un copac.

"Nu te pot lasa aici!" spune nervos.

"Ba da poti, daca tot te dai mare du-te in continuare pe carare, eu nu parcurg acelasi drum si a 17-a oara." ii spun enervata.

"Bine!" striga si pleaca.

Peste nu mai mult de 10 minute il vad venind din partea opusa din care a plecat si incep sa rad.

"Bine, ne-am pierdut." recunoaste si se aseaza langa mine.

"Nu e ca si cum am spus-o acum o ora si acum 50 de minute si acum 45 de minu-" ma intrerupe .
"Am prins ideea!" spune el.

Afara deja era racoare, asa ca mi-am tras manecile in jos. Luke a observat asta asa ca si-a pus o mana in jurul meu. Ma uitam in sus plictisita si obosita. Macar daca as fi avut telefonul ala nenorocit la mine.

Harry's POV.

"Unde pisicii vecinului bunicii tatului cainelui varului calului sun astia doi?!" strig enervat si alarmat. "Nu pot s-o pierd, mama o sa ma omoare daca afla!" spun ingrijorat."Intr-o zi o sa-i capsez telefonul de chiloti, pantaloni de cap nu stiu unde dar o s-o fac." spun nervos invartindu-ma.

"Genius, ce ar fi daca i-am cauta in loc sa stam aici tipand?" spune Anna.

Fara sa-i mai astept pe ceilalti am pornit spre padure, cum au observat s-au luat dupa mine.

Eram prin padure, strigandu-i si uitandu-ne peste tot.

"Veverita aia are nuci!" tipa Niall.

A incercat sa se urce in copac dupa ea, bagand mana-n scorbura ei. Nu a prins nimic asa ca a bagat capul inauntru incepand sa tipe ca o fata.

"Da-mi drumul, nu ma mai zgaria, nenorocit-o!" tipa cu o voce pitigaiata.

E clar, nu poti sa faci nimic cu ei. Ma abtineam sa rad, dar deveneam imediat serios cum imi aduceam aminte ca mama o sa ma dea canibalilor daca nu o mai gasesc pe sora-mea. Eu in locul ei m-as multumii sa fie intreaga.

Kristy's POV.

"Kristy!Luke" aud tipete.

Este a doua oara cand ne-am pierdut in padure, eu una vreau acasa. E adevarat, sunt mai mare ca Harry, dar sunt foarte imprastiata. Adica-Stai. TIPETE!

M-am ridicat ca arsa si am inceput sa fug in directia din care se aflau sunetele, tragandu-l pe Luke de mana, care adormise, trezindu-se imediat speriat.

"Ce? Ne ataca Rusia? E vre-un dihor pe aici?" spune uitandu-se in jur.

I-am vazut pe "eroii mei" certandu-l pe Niall care avea zgarieturi pe fata, asemanatoare cu cele ale lui Luke. Anna ne-a observat imediat si m-a strans intr-o imbratisare de parca plecasem de un deceniu.

"Da,da si eu ma bucur sa te vad." spun amuzata cand imi da drumul.

"Tu stii cate griji mi-am facut?!" tipa Harry. "Mama m-ar fi ars ca pe un copanel si apoi m-ar fi dat canibalilor de pe insula! Esti nebuna, daca nu te mai intorceai intreaga?" tipa exasperat.

"Eu sunt intreaga,Luke..nu e." spun abtinandu-ma din ras iar toti se uita confuzi. "O poveste scurta bla bla a vrut sa fure nucile unei veverite bla bla i-a smuls parul din cap bla bla stiti voi, ati intels."

*.....*

"Casa dulce casa!" strig cat pot de tare atunci cand ma arunc pe canapea. "Mi-a ajuns cu natura." spun inchizand ochii.

"Eu iubesc natura, mi-ar fi placut sa mai stam." spune trist Niall.

"Chiar si dupa tot ce ti-a facut ea?" intreb razand, ceilalti 4 urmandu-ma.

Credeam ca nu o sa mai vad locul asta. Ce pot sa spun, niciodata nu mi-au placut excursiile cu cortul, nu inteleg de ce nu am ramas acasa, dar banuiesc ca daca nu mergeam, nu mai eram cu Luke astazi.

Luke.

Nu ma gandeam ca ma pot indragosti vre-o data de cineva asa de repede, sper doar ca el sa simta la fel pentru mine, nu vreau sa fiu doar o distractie. De fiecare data cand aud numele lui zambesc fara sa vreau. Este dulce, amuzant, atragator, niciodata nu l-as putea iubi pentru faima, nu sunt materialista, in niciun caz.

M-am ridicat ducandu-ma in camera mea, lasandu-i pe ceilalti jos. Am intrat in baie , mi-am dat hainele jos punandu-le in cos, intrand dupa la dus cu gandul in continuare la el.

-Hello ❤
-Urgh imi pare rau ca nu am mai postat, dar hei! Capitolul 4, Enjoy!!
-Catre cititorii "fantoma" care nu voteaza si comenteaza, chiar vreau o parere ❤ dar sincera sa fie. ❤
-Stiu ca s-au schimbat multe de cand nu am mai scris, "Four in our eyes, Five in our hearts" - asta spune tot.
-#DirectionersAreHereForSwifties , remeber❤ daca un Swiftie citeste acrtea mea vreau sa stie ca suntem aici pentru ea si mama ei.
-So, nu am avut timp sa corectez si sper sa cititi tot ce am scris pentru ca nu am scris la pereti sweethearts. ❤
-Love you all. xx

Kristy Styles. (1D-Fanfiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum