CAPITOLUL 16

1.6K 226 84
                                    

Nu te căsători cu un bărbat căruia nu îi plac umbreluțele!

- din Sfaturile lui Colt Cardinham pentru Blue

*

Poate că tatăl tău ți-ar spune că nu trebuie să te căsătorești cu un bărbat căruia nu îi plac umbreluțele, dar majoritatea bărbaților le urăsc pentru că blochează priveliștea spre sânii unei femei. Chiar și tatăl tău le urăște. Colt ar fi în stare să îți spună și să nu te măriți cu un bărbat care are două picioare doar pentru că vrea să te păstreze în sânul familie pentru totdeauna.

- din Sfaturile Christinei Cardinham pentru Blue (asta pentru că soțul meu spune numai prostii)

*

— Albastru sau negru?, întrebă Thaddeus privindu-și manșetele și gândindu-se că ar fi trebuit să îi ceară valetului altă cămașă pentru a se asorta cu rozul prențios pe care îl purta la prânzul în familie din acea zis. Era o tradiție pentru Cardinhami să țină, o dată pe lună, un prânz în care apăreau toate rudele și odraslele lor. Cum Summer rămăsese o Cardinham cu sufletul, deși adevărul era că sângele ei nu indica această descendență, Thaddeus acceptase ritualul, așa încât luna aceasta era rândul duceluid e Shrewsbury să întrețină atmosfera, cu atât mai mult cu cât acesta era primul prânz în care unul de-al lor introducea în familie un străin, ca urmare a căsătoriei. Asta dacă Rhys ar fi fost considerat străin...

— Albastru, îi spune Summer absentă, privind o clipăla el.

Thaddeus se opri din ce făcea și o privi pe ducesa lui. Ajunsă la treizeci de ani, Summer Talbot își pârguise frumusețea. Pomeții îi străluceau, ochii îi radiau. După trei copii pe care se încăpățânase să îi alăpteze, sânii ei se împliniseră frumos. Micuța lor Aphrodita se odihnea în brațele mamei ei după ce luase chiar ea prânzul. Avea un an, dar Summer nu se încumeta să o înțarce. Se apropie de ea și îi ridică chipul spre el.

— Îmi pari supărată, draga mea. Știi cum se zice: soție nefericită, soț care nu face dragoste în seara aceasta. Summer zâmbi atunci și se ridică alături de Aphrodita. Thaddeus mângâie în treacăt capul micuței care moștenise toate trăsăturile lui frumoase, semănând mai mult cu Melody decât cu soția lui. Ce este, Summer?, o trase apoi pe ducesă în brațele lui după ce aceasta o lăsă pe bebelușă în pătuțul ei așezat la această oră în camera ducesei din casa de la oraș. Camera se transformase pe rând în zonă de alăptat și spațiul nou-născutului, cum ea împărțea patul cu el. Summer?

— Este Blue..., oftă ea și se sprijini de el. Își dorește să fie iubită de Rhys, dar... Am văzut-o, la nuntă. Își dorește asta inconștient. După o clipă în care Thaddeus nu făcu decât să îi asculte respirația, ea adăugă: Asta îmi amintește de noi, știi?

— Nu, se încruntă bărbatul.

— Ba da!, râse și se întoarse cu fața la el. Gândește-te! Eram convinsă că ai sentimente pentru mine pe care nu le recunoști. Nu te-am lăsat să mă atingi până ce nu m-am convins că mă iubești.

— Eu îmi amintesc că te iubeam de la început, glumi Thaddeus și își coborî capul pentru a o săruta ușor pe obraz, apoi pe ureche, pe gât.

— Îți amintești greșit, îl contrazise din nou Summer.

Nu putea nega că așa se întâmplase. Oftă și îi privi ochii isteți.

BlueUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum