UN PĂCĂTOS ÎN ORAȘUL ÎNGERILOR

The wedding (Nunta)

Golul din stomac nu și-l poate stăpâni, se ridică încet de lângă el și se îndreaptă spre camera ei, îi devine din ce în ce mai greu să îi reziste. Își mușcă buza și închide ușa în spatele ei, lacrimile îi curg brăzdându-i obrajii, ce dracu a fost în capul ei? A intrat într-un joc mult prea periculos pentru ea și s-a abătut de la scopul ei. Cum ar trebui acum să încerce să afle adevărul despre acea seară? Și mai ales să afle dacă sora ei este în viață...
Aruncă cu furie pe jos  rochia pe care încă o ținea în mână, se pierde în minciuna aceasta și ajunge să o creadă și ea... Freya privește spre ecranul telefonului, este abia ora douăzeci, mult prea devreme pentru a mai putea adormi. Stă o clipă în mijlocul camerei și rememorează orele ce tocmai au trecut, din toată această nebunie cu asta va rămâne, cu amintirile. Alege să își ia o pereche de pantaloni scurți și un tricou lejer, nu e vară, iar clima din New York nu se poate compara cu Los Angeles, dar simțea că se sufocă. Tresare când aude soneria interfonului.
- Da, răspunde dintr-o răsuflare deoarece aproape că s-a împiedicat de geanta ei uitată pe jos.
- Domnișoara Smith, Maria este aici, ar dori să urce un moment...
Glasul șoferului o se părea ciudat la interfon și își luă un moment să se gândească despre cine este vorba, imaginea femeii care i-a întâmpinat la casa fratelui lui Damon îi vine în minte...
- Să urce... Se apleacă rapid și ia geanta lăsată neglijent și o duce în camera ei, aruncând o privire în oglinda ornamentală din living, când a ales ținuta cu siguranță nu s-au gândit că va avea musafiri, era mai mult decât neadecvată... Bătaia din ușă o anunță că nu mai are timp să se schimbe, deschide ușa dar privește fugitiv și spre camera lui Damon, probabil că ar trebui să îl trezească...
- Bună seara, femeia îi zâmbește din prag, îmi cer scuze pentru că am venit neanunțată...
- Intrați, Freya îi face semn să intre și îi zâmbește la rândul ei. Ne este nici o problemă... Observă cutia pe care o are mâna dar preferă să nu spună nimic.
Maria privește puțin în jurul ei apoi își întoarce privirea spre Freya.
- Doarme... răspunde ea parcă citindu-i gândurile.
- Nu trebuie să fie prezent, Maria întinde cutia spre Freya și continuă cu o voce caldă, v-am adus cina, spre să fie pe placul tău...
Trecândi-i prin cap cât de des a sărit peste cină în ultimul timp nu ar avea curajul să strâmbe din nas la mâncare. Ia cutia în mână și se îndreaptă spre bucătărie.
- Îți sunt recunoscătoare, spune în timp ce așează cutia pe blatul din marmură neagră. Frigiderul e gol spune zâmbind, sinceră să fiu nu avem nici-un chef să ies așa că cel mai probabil săream peste cină.
- Sunt convinsă că domnul O'Brien nu ar fi permis asta... Completează femeia din tocul ușii.
- Probabil... Freya o privește preț de câteva clipe, pare o doamnă de aproximativ patruzeci patruzeci și cinci de ani, însă o femeie care se îngrijește atent și care are grijă să nu fie ea cea care iese în evidență. Te rog să iei loc spune făcând semn spre scaunul de la masa din bucătărie, sau preferi să ne așezăm în living?
- Aici este mai mult decât perfect spune Maria urmând îndemnul Freyei și așezându-se în partea opusă ei.
- Aș putea să te servesc cu un ceai? Sau poate un pahar de vin?
- Nu mulțumesc, nu pot să stau mult.
- Dacă doriți pot să îl trezesc, spune făcând semn spre ușă, referindu-se la Damon.
- Am vrut să îi aduc și asta, spune căutând în poșeta pe care o ținea pe genunchi, domnul David i le-a trimis. Maria pune pe masă o cutie mică, cutie de bijuterii din catifea neagră. Probabil că din privirea întrebătoare a  Freyei își dă seama că nu are habar de ce ar putea să fie înăuntru. O amintire de suflet, domnul Damon o să înțeleagă.
- O să o  las aici, spune fără a pune mâna pe cutie. Îl cunoști de mult timp? Se trezește că întreabă privind-o  în ochi, am observat că este apropiat de dumneavoastră.
-Te rog, spune-mi Maria, zice ea punând o mână peste a Freyei și da, îl știu de peste doisprezece ani.
Curiozitatea o macină, probabil că știe multe lucruri despre Damon.
- Îmi dă impresia că nu se prea înțelege cu fratele lui, spune încercând să vadă dacă femeia de lângă ea ar putea să îi mai dezvăluie câteva detalii despre viața lui.
- Nu sunt în măsură să vorbesc despre relația lor, permite-mi să îți dau un sfat... Damon este un om bun, odată ce ajungi să îl cunoști... nici el nu știe încă de ce este capabil crede-mă. Nu vei găsi altul mai bun te asigur, doar că vine cu provocările lui, iar draga mea, trecutul e trecut și nu se poate schimba.
- Presupun că te referi la privirea ciudată pe care o are în preajma Avei...
Tăcerea ei este o confirmare la ceea ce știa, are sentimente față de viitoarea lui cumnată.
- Privirea lui față de Ava nu se compară cu cea față de tine...
Afirmația ei o lovește exact în inimă, ea nu știe că totul este o minciună, o înșelătorie... Încearcă să schimbe subiectul deoarece simte că va izbucni în lacrimi.
- Sinceră să fiu am avut un șoc când am văzut că are un frate geamăn.
-Am auzit, nu multă lume știe, ei prefacă așa.
- David a spus ceva la care m-am gândit ulterior, că nu sunt prima femeie care îi confundă ...
Maria zâmbește, se ridică și își așează geanta pe umăr, ocolește masă și vine lângă Freya, îi pune mâna pe umăr.
- Nu ești prima, dar instinctul îmi spune că vrei fi ultima, ai grijă de el... spune răsucindu-se pentru a ieși.
- Mâine la nuntă?
Freya insistă deși simte că nu va primi un răspuns.
- Ai grijă să îi dai cutia, spune din ușă făcând semn spre cutia mică de bijuterii. Să aveți poftă bună adaugă apoi iese din apartament.
A rămas cu și mai multe întrebări care o bântuie. Se întoarce în bucătărie și privește mica cutie de pe masă dar se îndreaptă spre blatul pe care se afla cina, îi era foame și nu se poate abține să nu ridice capul pentru a vedea ce ia adus.
- Ceva bun?
Vocea lui Damon o face să tresară.
- Doamne! Tu ai ceva cu mine, continuă lăsând capacul jos, de ce continui să mă sperii așa? Dintr-o dată are impresia că încăperea devine prea mică deoarece încet se apropie de ea, se oprește chiar în fața ei, îmbrăcat așa doar într-o pereche de pantaloni îi oferă Freyei posibilitatea să îl admire în toată splendoarea.
- Ai fugit... îi șoptește la ureche aplecându-se spre ea în timp ce trage ușor de marginea tricoului suficient cât să îi descopere un umăr.
Încercând să pună un pic de distanță între ei, se dă un pas în spate și îi arată cutia cu mâncare.
- Sper că îți place lasagna...
- O ador, spune așezându-se la masă.
- Bun, pentru că este tot ce avem, completează ea trăgând cu ochiul. Maria a trecut pe aici, continuă ea în timp ce începe să porționeze bucata de lasagna și să pună în farfurii. Ți-a mai adus și aia, spune făcând semn cu degetul spre cutia mică de bijuterii d pe masă.
Nu privește spre el, dar îl aude cum deschide cutia apoi o închide la loc, deși era curioasă despre ce era înăuntru alege să nu îl întrebe nimic. De cum se așează la masă să mănânce își dă seama rapid că starea lui de spirit s-a schimbat radical, privește pierdut în farfuria din fața lui și este atât de serios, acum poate să vadă și cuta fină de pe frunte care îi oferă un aer misterios deoarece nu ai cum să îți dai seama la ce se gândește.
- S-a întâmplat ceva? Rupe tăcerea curioasă Freya.
Vede cum își încordează mușchii dar ea rămâne cu ochii ațintiți asupra celor două cicatrici care lucesc slab în lumina lustrei, cicatrici oarecum rotunde, nu vrea să presupună dar cel mai probabil seamănă cu cele făcute de glonț. Își mușcă ușor buza și lasă privirea în farfurie când vede că nu primește niciun răspuns. Dar zgomotul puternic făcut de scaunul care abia dacă mai stătea în picioare după ce Damon se ridică brusc și înșfacă cutiuța de pe masă.
- Trebuie să ies, Ed va fi la dispoziția ta ... Atât spune și dispare in camera lui.
Freya rămâne privind spre farfuria lui, nici măcar nu a gustat, își spune. Ce ar fi putut fi în acea cutie de l-a schimbat atât? Tresare când acesta iese trântind ușa în urma lui. Atunci ea se ridică și se îndreaptă spre geamul de la bucătărie care dădea în strada principală, se uită curioasă și îl vede pe Ed care stătea pe marginea capotei de la mașină și fuma liniștit, după o perioadă se decide să strângă masa, nu l-am văzut pe Damon ieșind din clădire.
Deși este aproape ora douăzeci și unu, nu îi era somn și deși Damon i-a spus că Ed e disponibil să o ducă unde dorește, după aventura de dimineață când a dat nas in nas cu trecutul, probabil că e mai înțelept să rămână în casă.