Sevraj emoțional

Capitoul doi

    -Carla stai! Aud o voce in timp ce ies de pe ușa magazinului cafenelei căreia îi sunt clientă fidelă de doi ani  Intorc repede capul crezând că cineva mă confundat sau nu sunt eu ceea după care se strigă.        Ne prea având prieteni nu are cine mă surprinde.

    Spre uimirea mea, este el... în paltonul lui maroniu, cu parul  vâlvoi, nearanjat, s-a oprit din alergat și se holba la mine ca si cand nu m-a văzut de zeci de ani...

    Înghit în gol, neștiind  ce ar trebui să zic, dacă ar trebui, sau dacă ignorarea ar fi cea mai bună cale pentru amândoi în contextul tocmai creat.

    Parcă a dispărut toată lumea din imprejur, am ramas doar noi și adierea vântului, căruia  îi mulțumesc căci m-a ajuta să îmi  revin și să respir normal.

    Îl privesc fară să zic vreun cuvânt, înghițind în gol si așteptând să se apropie pentru ca eu dacă voi lua vreo decizie oricare ar fi ea, v-oi regreta cu siguranță.

    Și într-adevăr, pășește spre mine, cu pași mari de parca ar  vrea totuși să vină fugind spre brațele mele însă nu este sigur dacă mai pot să- încălzească sau nu, să- primească sau ba...și vi, in sfârșit, ai venit atât de aproape încât îți pot simți respirația și bătăile inimii, ești aici la câțiva centimetri de mine. Te privesc, mă privești și rămânem  prinși intr-o tăcere care tare aș vrea sa o alungi tu...zis și făcut...îți ridici mâna stânga cu care erai obișnuit să îmi compui poeme odinioară și o aduci parcă dirijata fiind intr-o balada lentă spre obrazul meu. Simt că tremur, încerc să îmi ascund sentimentele însă cu siguranța tu mă citești cel mai bine, dându-ți seama ca încă reprezinți o slăbiciune.

     Neluându-ți ochii de la ai mei îți apropi buzele de fața mea, probabil crezând că nu observ asta însă te apropi îngrozitor de mult...

    ,,BRRRrrrrrrrr", ,,Brrrrrrrrrrr"!!!!! Imi suna alarma. Imi ridic speriata capul de pe pernă și îmi închid repede telefonul oprindu-mi alarma și simțind o groaznică durere de cap. Ce mai vis de pomină, măcar lasa-mă să dorm o dată, merit să mă odihnesc cu sau fără tine!

    Mă ridic greoi din pat, dorindu-mi în sinea mea că visul asta să fi avut loc in realitate măcar o data. Însă precum bine cu toți știm, nu toate visele devin realitate, așa că move on spre ziua ființei căreia m-a conceput.