Heart Bit

Capitolul 3. Isabella

Alarma telefonului imi zgarie creeri si imi vine sa il arunc pe geam, apas pe amanare si inchid ochii in continuare, petrecerea de aseara ma secat efectiv de vlaga, am ajuns acasa cu mult dupa ora 4.00 si am adormit instant.

- Isabella. Haide puisor, este timpul sa pleci, m-a sunat proprietarul apartamentului ca in 2 ore te asteapta...

Vocea mamei razbate prin usa inchisa si un scancet plin de nervi imi scapa printre buze, urasc sa ma trezesc dimineata, daca as putea m-as transforma intr-o bufnita sau si mai bine intr-un vampir, asa nu ar trebui sa lucrez si as putea sa stau toata ziua sa dorm...

Deschid ochii incet si clipesc des pentru a alunga ceata din privire, ma ridic fortandu-mi corpul sa raspunda comenzilor mele, fac un dus rece si imi iau prima rochita ce imi cade la mana, ma imbrac si cobor scarile intrand in bucatarie cu ochii pe jumatate inca inchisi..

- Cafea, am nevoie de cafea!

Spun cu o voce ragusita, iar mirosul de cafea la ibric imi gadila nasul, mama stie ca cel mai mult pe acest pamant iubesc cafeaua facuta la ibric, asa ca in fiecare dimineata ma asteapta cu doua cani si bem impreuna, este singurul nostru moment petrecut impreuna...

- O sa imi lipseasca asta. ii transmit in timp ce fac semn din cap spre ceasca de cafea si spre ea, ma inteapa inima ca plec, dar alta optiune nu am ..

- Iz, ti-am aratat cum se face, asa ca o sa te descurci.. desi voia sa para bine, i-am simtit nostalgia si tristetea din voce asa ca prefer sa nu insist, nu vreau sa o ingrijorez si mai mult..

- Sper ca si colega mea de apartament sa iubeasca cafeaua și să fie liniștită. Sorb o gură de cafea si zambesc involuntar când papilele mele gustative se bucură de aroma amăruie.

- Isabella, stii ca noi avem toata increderea in tine, dar te rog din inima sa ai grija si sa nu te abati de la visul pe care ti-l doresti si pentru care ai luptat din greu. ochii sai iscoditori imi analizau fiecare gest si pareau nelinistiti

- Stii destul de bine ca asa o sa fac, o sa fiu aceeasi fata cuminte si muncitoare, cu aceeasi parinti stricti, cu ora fixa de a ajunge acasa si cu juramant de a raspunde mereu la telefon. Adica o sa fiu aceeasi pasare inchisa, doar ca o sa schimb colivia. spun in gluma, facand-o pe mama sa rada

- Noi o sa te iubim si o sa te sustinem indiferent de ce iti va rezerva viitorul, dar asta nu inseamna ca nu pot inca sa te bat si pedepsesc, daca faci ceva gresit. isi schimba mimica fetei, devenind foarte serioasa si ma ameninta cu degetul aratator, pufnesc si imi dau ochii peste cap, varsand cateva picaturi de cafea pe masa

Stiu ca ei ma iubesc mai mult decat orice pe acest pamant si desi nu sunt parinti mei biologici, ii iubesc la fel de mult. Pe Grace si George ii cunosc de cand eram foarte mica, tata si George fiind prieteni foarte buni si apropiati, cand ma certam cu ei, fugeam aici si stateam cateva zile pentru a ma linisti, ei si-au deschis bratele largi si m-au primit de fiecare data fara a ma judeca. Imi spuneau punctul lor de vedere si ceea ce credeau ei ca este bine pentru mine, dar nu ma obligau sa fiu deacord cu ei.

Grace a aflat ca nu poate avea copii, cand eu eram foarte mica, asa ca ne-a iubit pe mine si pe surorile mele, ca pe ficele sale, iar in anul in care s-au hotarat sa adopte un copilas, familia mea a murit si eu am ramas efectiv pe drumuri, asa ca m-au luat la ei si mi-au oferit tot ce au avut ei mai bun. Cel mai mult m-a ajutat atentia si iubirea lor neconditionata, mi-a trebuit cam un an si jumatate sa ii strig mama si tata si uneori si acum simt ca ii ranesc pe adevarati mei parinti, dar stiu ca s-ar bucura ca sunt aici si ar fi mandri de mine ca am reusit sa depasesc acea perioada...

Drumul pana la Randos este destul de aglomerat si fac mai mult decat de obicei, dar reusesc sa ajung intr-un sfarsit in fata blocului si exact cu mi s-a spus, locul cu nr 415 este liber, inseamna ca viitoarea mea colega si sper eu, prietena, nu are permis, sau cel putin masina...