𝗕𝗧𝗦? 𝗡𝗨 𝗠𝗨𝗟𝗧𝗨𝗠𝗘𝗦𝗖⚠︎

Capitol 25

in acea dimineata cand trebuiau sa plece in acea "excursie" toti adormisera ,astfel intarziind facandui pe Antonia si manager sa astepte dupa ei, ceea ce nu stia mari e ca din momentul in care ea o sa faca primul pas pe acel munte viata ei o sa se schimbe drastic, afland ce legatura avea antonia cu ea si familia ei. 

POV. MARI

aud o bataie repetata in usa determinanduma sa ma trezesc, uitanduma la ceas observ ca am intarziat cu o ora, fiind 09:30 si noi terbuia sa fim in masina la 08:30. Ma ridic repede ignorand bataile in usa imi fac rutina si ies repede cu bagajele cazand din greseala pe (,) persoana care batea in usa fiind Tae,

- o doamne, imi pare rau,scuze, doar ca eram grabita ca am intarziat EXTREM de mult 

- e in regula, calmeaza-te, pornim in 10 min, hai si mananca 

au coborat jos ,jos fiind toti uitanduse ciudat la mine din punctul meu de vedere in special Antonia, in fine trecem peste. ma asez pe masa si incepem sa mananacam iar dupa sa plecam 

in masina stateam cu, Hoseok, Antonia, Managerul care conducea, Tae si Hoseok. eu,tae si hoseok stand in spate si antonia in fata,imi era somn dar nu imi permiteam sa dorm,de ce? pentru ca vooiam sa termin mai repede tot si sa plec, eram saturata de coreea si tot ce inseamna coreea, voiam acasa la ai mei, sa aflu de ce m-au mintit in tot acest timp.

-de ce nu spuneti nimic? sparge antonia linistea confrtabila pentru mine 

- ce anume ai vrea sa vorbim la 9 dimineata?

- nu stiu orice,in asa fel incat sa ne cunoastem mai bine, zic si eu

- nu mersi, mi destul ca deja am 7 persoane pe cap, nu am nevoie de mai multe, pe tae inbufnind-ul rasul

- ei naa, nu fi asa de rea.. voiam doar sa ne imprietenim..

- n-am nevoie, mersi

dupa acest dialog mirific am icetat sa mai vorbesc ceva cu cineva indiferent cine e aceea persoana. pur si simple aveam o stare de r***t. il vad pe tae ca se uita ciudat la mine dar prefer sa ignor asta crezand ca e mai bine asa.

                peste 2h.

in sfarsit am ajuns odata la muntele asta, coboram din masine toti,stam analzam cabana e draguta dar ceva e ciudat, automat am simtit o frica imensa, cabana,locurile,padurea,locul amenajat imi erau prea conoscute...nu voiam sa mai fac un pas in plus, voiam sa ma intorc, sa plec cu primul avion in romania, sa uit tot, sa uit vreodata ca am fost selectata sa vin in coreea sau ca i-am intalnit pe mister si lady, ca parintii mei m-au mintit 

- Mari, esti in regula? ii aud pe tae si hoseok, ce sa fac? nu voiam sa le distrug mica lor vacanta.. dar voiam sa plec cat mai repede de aici...sa le spun ca nu ma simt bine si sa plec acasa? cand zic acasa ma refer la acea din romania... nu nu nu nu.... nu e bine..

- daaa,sunt bine..... doar ca.. as prefera sa plec acasa.. pentru ca am mult de lucru si am amanat prea mult. incerc sa ii mint in asa fel sa pot pleca.. nu stiam de ce imi este frica asa tare de muntele ala dar nici nu voiam sa afu asta.

- dar abia ai ajuns,trebuia sa ne spui de acasa ca nu vrei sa vi. se baga antonia, jur ca la un moment dat o sa devina insuportabila pentru mine

-stiu,scuze, dar ma  descurc singura, stiu drumu spre casa

- dar mari... abia am ajuns....  nu poti sta 30min macar.. 

- jin scuze...

-te rugam mari, doar 30 min.

ce ar trebui sa fac... sa stau sa infrunt tot adevarul pentru ca daca as mai  sta mult in coreea clar as afla totul.. dar imi e asa frica de acest adevar..