𝗕𝗧𝗦? 𝗡𝗨 𝗠𝗨𝗟𝗧𝗨𝗠𝗘𝗦𝗖⚠︎

Cap 11

O pun în pat pe Maria și cobor jos, acolo fiind întâmpinat de băieți

— bună băieți, jin esti mai bine?

—Da sunt mai bine datorită Mariei, ea cum e?

— e bine doar ca sa  supralicitat din spusele doctorului dar nu cred ca e doar asta..

— adică? Ce bănuiești?

— nu vi se pare ca e cam ciudat faptul că ea poarta ochelari indiferent de situatie?

— ba da, ea a spus că e ceva personal dar totuși ce ar putea fi? Spune jin

— nu stiu dar totuși e ciudat, de ce ar putea ochelari de soare și în casă?

— Sa nu-i se vadă ochii logic, spune kook

— logic kook  dar de ce??

— probabil ca o sa ne spuna ea daca vrea, spune Nam-joon.. are dreptate dar eu sunt curios PREA curios asa ca merg repede in cameră mea unde se află maria si ii iau ochelarii si plec jos băieți deja uitându-se  urat la mine stiind de ce.

—o haideți fiti seriosi, nu sunteti curioși de ce poartă ochelari?

— ba da hobi dar daca e ceva prea personal si tu ai facut asta? Spune Tae

— ei bine daca nu e? Serios eu unul sunt prea curios

— la fel Hoseok dar eu nu as face asta, spune suga

—ei bine oricum deja i-am luat

—Da..  sper doar sa nu fie prea personală chestia asta pentru ea hobi, spune Tae de cand e el asa mare filozof ce mare cheste poate fi?

MARIA POV.

Ma trezesc si observ ca nu sunt in cameră mea si dupa imi amintesc ca Hoseok ma adus în camera mea desi e foarte ciudat ma rog,  ma ridic si trec prin fața oglinzi si observ ca nu mai am ochelari aishhh  sigur afurisitul de Hoseok mi i-a luat dar noroc ca mereu port la mine o pereche de rezervă si spre fericirea mea geaca in care ii am e chiar aici. Imi pun ochelari la ochi si cobor jos

— bună gluma Hoseok dar nu ti-a mers, spun eu sii toți se uita la mine fiind uimiți fa am ochelari

— uite chiar nu voiam să fac asta dar... vrea sa continuie dar il întrerup

—Dar ce? Nu gândesti deloc? Credeam ca te-ai schimbat Hoseok dar se pare ca nu, nu gândesti deloc daca acum nu eram bine dispusă iti dădeam una sora cu moartea alta data sa nu mai pui mâna pe ochelari mei sau sa mai ai curajul sa mi ascunzi clar?

— Da imi pare rau nu credeam ca poate fi ceva asa de personal, cand l-am auzit mi-a picat fața

—NU E PERSONAL! Spun si merg in cameră mea sii o încui sa ma asigur ca nu mai vine nimeni. Era ceva personal doar ca nu voiam să pățesc ce am pățit la scoala generala, liceu si acum facultate simplul fapt ca eram diferită dădea un motiv pentru care sa fi luată în ras si bârfe plus ca  doctorul azi ma si speriat, stiam ca din cauza ca am ochi diferiți nu am o stare de sănătate tocmai bună dar nu credeam că sa agravat asa tare

—AISHH!! PROASTĂ CE SUNT!!!!

HOSEOK POV.

—Eu ți-am spus că ai sa regreți alegerea asta hobi, spune are aishh  ma enervează

— Tae te rog doar taci bine? Spun eu destul de iritat

—JUNG HOSEOK CHIAR ESTI PROST, se rasteste Jimim la mine si pleaca dupa Maria ok stiam si eu ca am exagerat dar ce trebuie sa reacționeze asta?

JIMIN POV.

Pur si simplu nuu mai suport sa vad cum Hoseok se comporta asa cu Maria asa de dobitoc e sa nu-si de-a seama ca e ceva prea personal pentru Maria daca poarta in permanență ochelarii asihh ce ma enervează. Bat la usa Mariei si intru acolo iar când o vad ca plânge si o-ochelari  ei n-nu sunt merg repede la ea si o îmbrățișez strâns iar prin uimirea mea imi raspunde îmbrățișari si ma strânge strâns si plânge, eu o mângâi ușor pe cap șoptindu-i  "plânge mari, descărcate "

MARIA POV.

Sincera sa fiu nu imi mai pasa ca Jimin  tocmai ma văzut fara ochelari si il îmbrățișez strâns aveam mai mult ca orice nevoie de o îmbrățișare strânsă, stăteam si ii uram tricoul lui jimin cu lacrimile mele nici nu stiam de ce plâng pentru că era diferită?sau pentru ca doctorul nu mia dat niste vești bune despre culoarea ochilor mei? Sau pentru ca era aproape ca toti băieți sa afle de mine sau pentru ca acum tocmai jimin ma văzut fara ochelari?