Totul a fost doar o minciuna

CAPITOLUL XXI

Lawrence Hale

M-am trezit  cu o durere de cap groaznică
Sunt  atât de nervos și de neliniștit, chiar nu înțeleg ce se întâmplă.
Chris nu-mi răspunde la telefon și nu știu dacă sa merg sau nu la el.

Aud o bătaie în ușa  iar când deschid ușa spre surprinderea mea era Ayda
Mai trista ca niciodată.

- Ce e cu tine aici Antony? Te-ai pierdut? O întreb amuzat.

Nu spune nimic, înaintează în casa și îmi trântește o palma peste fata cu toată puterea.
E mai dureros decât credeam

Tac și nu spun nimic, atunci lacrimile sale își fac loc pe obrajii  ei.

- Chris..

Inima a început sa-mi bata și durerea de cap era tot mai puternica

- Ce s-a întâmplat?

Nu spune nimic, doar oftează.
O prind de umeri și o scutur  urlând la ea

- Ce este cu Chris?

-  Are cancer, Hale. Spune ea în aproape în șoaptă.

Mi se taie respirația, și nu știu cum sa reacționez. Totul o luase razna în jurul meu, absolut totul.
  Tocmai mi s-a spus ca omul care mi a fost alături  de când ma știu, se stinge.
Iar eu ca idiotul nu am nici cea mai mica idee.

Îmi iau cheile de la mașină și ma îndrept  spre casa lui fără sa o mai bag în seama pe Ayda.

Ajuns acasă la Chris. Bat cu putere în ușa, și strig la el sa-mi deschidă ușa

- Te rog  Chris, deschide-mi ușa, te rog.

Iar într-un  final ușa se deschide iar în fata mea era cel pe care nu credeam vreodată  ca îl voi vedea asa. Arata ca o stafie umblatoare, ca un mort viu.
  Ma uit la el încontinuu și nu reușesc sa scot un cuvânt. Rămân blocat în fata lui și lacrimile încep sa îmi curgă pe obraji.

- Iartă-mă. Te rog. Spune și ma privește cu ochii în lacrimi.

Atat poate sa-mi spună, pentru ca băiatul care acum câteva luni era mai puternic decât  orice în lume, astăzi același băiat plânge ca un copil mic.

- E vina mea Chris, nu știam nimic

Ma prinde de  umăr și ma așează pe canapea.

-Nu am putut sa spun nimănui, Ayda nu știu cum a aflat căci aseară când afara ploua cu găleata  era la ușa mea și ma implora sa-i deschid usa.
A făcut exact ca tine.
Doar tu și ea știți..  Chantal nu știe. Și sper doar sa nu afle..
Oricum nu mai fac parte din viata ei.

- O sa fi bine îți promit!
Nu voi permite vreodată în viata asta sa ți se întâmple  ceva.

  Am plâns amndoi ca doi copii.
Ne aminteam  de vremurile bune, apoi râdeam și brusc începeam  sa plângem.
Cred ca ne gândeam amndoi ca poate nu vom mai avea parte de asa vremuri.
Dar Chris nu are voie sa ma părăsească.
E tot ce am.

După ce adoarme, o anunț pe mama lui, și plec.
Trebuia sa ma duc la liceu, dar a fost ultimul  lucru pe care mi-l doream.
  Totuși m-am dus..
Pe hol o întâlnesc pe Ayda, dar trec pe lângă ea de parca niciodată nu am cunoscut-o, și niciodată  nu as fi intenționat sa-i frang inima pentru asa zisa mea mândrie.
Ajung în cantină, spre surprinderea mea aici o găsesc și pe Chantal, il vad  pe Luka si pe ceilalți colegi cu care aveam ora.
Peste puțin timp apare și Ayda.
Eram toți, dar singurul care lipsea era Chris, iar nenorocita  asta de Chantal nu observă.

- Este amuzant pentru tine, nu Chantal? Spun ridicând tonul.

-Scuza-ma, poftim?

-  Ce? Acum faci pe proasta?
Aaa, am înțeles pretinzi ca nu înțelegi nimic.

- Lawrence,  oprește-te. O Aud pe Ayda. Dar cu toate astea nu ma opresc

- N-am de gând sa ma opresc, Ayda.

- Ce s-a întâmplat, Hale? Întreabă Luka

- L-ai iubit pe Chris?

-Ce întrebare e asta? Întreabă Chantal privindu-mă uimita.

- L-ai iubit pe Chris? Ridic tonul lacea uitând de cei din jur

- L-am iubit, Hale.

- Nu l-ai meritat, nenorocito.

Ma ridic și când vreau sa plec Ayda vine după mine și ma prinde de mana.

- Liniște-te, te rog. Știu cum e, te doare, suferi. Pentru ca e singurul  tău prieten adevărat, e fratele tău. E dureros  știu. Dar va fi bine. Nu îl vom pierde, nici tu nici eu. Îți promit.

Se apropie  de mine și ma ia în  brațe, ma strânge puternic. Inima  mea se sfâșia  în bratele ei, ochii mei vărsau  lacrimi amare.

- Mi-e frica, Ayda, nu l pot pierde.

-  Și mie mi-e frica, dar trebuie sa credem în Chris, el nu ne va lasa. Nu ne poate face asta.
Este cel mai puternic om.