Capitolul XXV

352 14 0
                                    

Lawrence Hale

Eram pe acoperisul casei stateam alaturi de Ayda si priveam stelele. Nu imi venea sa cred ca asta era adevarat, dar in acelaș timp imi e frica ca intr-o clipa sau alta ar putea afla adevarul, iar tot ce se intampla acum ar putea disparea intr-o clipa.

- La ce te gandesti? Ii aud vocea care ma trezeste din gandire.

- Ah la nimic. Ma uitam la stele mai atent.

- Mi-am dat seama. E asa de frumos cerul.

- Mai frumos ca tine nu.

  Nu spune nimic doar imi zambeste cu zambetul ei cald si se cuibareste mai bine in bratele mele. Imi placea fascinatia sa fata de lucrurile mici si neinsemnate. Nu isi dorea nimic mai mult decat sa stam sa ne uitam la stele, iar eu am de gand sa fac tot ce isi doreste ea.

- Nu iti e frig? O intreb eu.

- Putin.

- Mergem in casa, nu vreau sa racesti.

  Am intrat in casa, iar ea s-a asezat usor la mine in pat. Se uita pe tavan pierduta. Oare la ce s-o gandi?

- E totul bine? O intreb eu.

- Da totul e bine.

- Ma minti cumva?

- Ai mei vor sa te cunoasca.

- Si ce e rau in asta?

- Nu stiu, doar ca imi e frica ca nu o sa te placa.

- Stai linistita. O sa merg si o sa ii cunosc.

- Maine seara e ok? Ma intreaba ea.

- Da, e bine.

   Ma asez langa ea si o sarut pe frunte deoarece parea foarte stresata din cauza asta. Sunt sigur ca va fi bine acasa la ai ei, asa sper.

- Dormi la mine?

- Asa i-am zis mamei. Spune ea zambind.

- Perfect.

  Intr-un final Ayda a adormit. Ma uitam dea dreptul fascinat de modul in care doarme si cat de frumoasa poate fi. Imi e frica ca o sa afle adevarul iar atunci totul se va duce pe apa sambetei.

  M-am ridicat usor din pat ca sa nu o trezesc si am mers in living. Mi-am luat laptopul si am decis sa il sun pe Chris, voiam sa vad ce face cum e si poate o sa ma ajute si in legatura cu Ayda. Era socat cand a afalt vestea, dar presupun ca nu se bucura asa tare, deoarece stie de pariu, iar el mi-a zis inca de la inceput sa o las inpace, insa atunci nu ma asteptam ca o sa o iubesc pe fata asta.

- Buna Chris. Imi salut eu prietenul.
  Parea extenuat si secat de viata, însă avea puterea sa zambeasca.

- Buna Lawrence. Nu dormi la ora asta?

- Nu pot. Ayda e sus.

- Si te deranjeaza ca e sus sau care e problema?

- Nu Chris.

- Bine.

- Cum te simti? Il intreb eu.
 
- Era vorba ca o sa-i spui tu adevărul  ca să nu o fac eu. In nici un caz ca o sa se ajunga pana aici, iar planul tau stupid sa mearga mai departe.

- Mi-am mărturisit sentimentele!
O iubesc pe Ayda cu adevărat.

- Foarte amuzant Hale, foarte amuzant. Ai pariat in fata grupului si tu chiar vrei sa te cred cand imi spui ca o iubesti cu adevarat? Scuteste-ma.

- Iubirea nu e o crima, Chris.

- Iubirea nu e. Insa ceea ce faci tu e o prostie, Hale. Indeparteaza-te pana nu e prea tarziu.

- Chris termina cu asta.

- Ayda e prietena mea cea mai buna fraiere si nu o sa te las sa ii frangi inima nici peste cadavrul meu. S-a inteles?

- Da Chris am inteles asta de la inceput, dar o iubesc.

- Tratamentul meu e prea tare ca sa mai pot sa ma obosec cu tine. Fa ce vrei, dar daca Ayda pateste ceva din cauza ta am sa vin acasa si te jumulesc.

  Nu mai apuc sa spun ceva pentru ca Chris imi inchide apelul nervos. Cel probabil l-am extenuat si el chiar tine la Ayda foarte mult.
   Aud pasi pe scari si imi vad iubita coborand somnoroasă. Oare o fi auzit ce am vorbit cu Chris?

- Ce faci treaz la ora asta? Ma intreaba ea apropiindu-se usor de mine.

- Nu puteam sa dorm.

- Vorbeai cu cineva?

- Da l-am sunat pe Chris.

- La ora asta? Sti prea bine ca tratamentul lui e puternic si are nevoie de odihna.

- Da stiu, dar voiam doar sa ii aud vocea. Imi lipseste enorm de mult.

- Te inteleg.

  Ma ia in brate, iar eu o sarut in crestetul capului. Ma simteam acasa dupa atata vreme, in bratele ei pentru mine era acasa.

- Esti bine? Ma intreaba ea.

- Da, sunt bine. De ce?

- Pari foarte neliniștit, iar faptul ca nu poti dormi ma face sa cred ca te framanta ceva.

- Nu e nimic, e doar faza cu Chris. Imi e greu.

- Totul o sa fie bine. Imi lipseste enorm de mult si mie.

- Stiu iubito. Stiu.

  Am mers sus in camera alături de ea, ne-am asezat in pat iar ea si-a pus capul pe pieptul meu. M-am facut putin mai comod in pat si in scurt timp am adormit.




Totul a fost doar o minciunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum