Warm Shade

Capitolul 31

Din perspectiva lui Kinoki.

Mă aflam în patul lui. Capul lui se odihnea în poala mea, mângâindu-l ușor pe parul blond. Dormea dus. Îl priveam cât de liniștit este dar pe atât de obosit. Afară a început să apună soarele, iar vremea s-a schimbat ușor în una mai răcoroasă.

Privindu-l și atingându-l finuț pe obraz și frunte, mă uit mai în detaliat la trăsăturile lui ce erau aproape identice ca ale lui tata. Seamănă atât de perfect cu el. Se pare ca dorul începe iar să mă roadă făcând ușor să apară lacrimi. Încă simt acea durere în suflet pe care am început să o am în seara terifiantă. Zeci de amintiri îmi trec prim minte, dar totul dispare când aud bătăi ușor în ușa camerei lui Naruto. Privirea lui Kakashi își făcuse ușor prezența, rămânând uimit plăcut că mă aflam liniștită lângă fratele meu.

Mă ridic foarte ușor din pat fără al trezii, îl înveselesc apoi închid lumina și ușa în urma mea. Îl cuprind foarte strâns pe Kakashi în brațe și las lacrimile să-mi inunde chipul.

Kakashi: Ce s-a întâmplat? Este ceva cu Naruto?

Kinoki: Nu, chiar nu. Este ok, a mâncat puțin și a adormit înapoi. Este extenuat..

Kakashi: Cred și eu, a fost prima oară când l-am văzut în stadiul de ieri.. Atunci? De ce plângi?

Kinoki: Faptul că.. îl priveam. Și seamănă atât de mult cu tata..

Spunând ceea ce aveam pe suflet, l-am auzit cum a oftat apoi mă mângâie ușor încercând să mă liniștească.

Kakashi: Da, așa este. Și la fel de mult semeni și tu cu mama ta. Dar trebuie să ne împăcăm cu ideea. Acum îl ai pe Naruto, și trebuie să fii mândră de el. Este un dar de la părinții tăi, și ți-ai dovedit singură că ești o persoană puternică crescându-l greu și foarte frumos pe Naruto.

Kinoki: Dar în spatele creșterii lui, ai fost și tu. Cu tine am realizat totul. Și îți mulțumesc pentru tot!

Devenise un moment al nostru foarte sentimental. Mă cuprinde în brațele lui puternice și merge cu mine pe sus, spre camera noastră. În timp ce îi dau emblema ce reprezintă satul, strâns pe frunte și pe un ochi, îi dau ușor masca jos și încep sa îl sărut cu multă dorință.

În tot timpul acesta, mă așează pe mijlocul patului iar el deasupra mea. Mâinile lui ușor umblau pe sub tricoul ce îl aveam pe mine. Degetele lui ușor reci din cauza vremii de afară, îmi dădea fiori pe tot corpul. În numai scurt timp reușesc să-l fac să scape de vesta verzuie iar mâinile mele se așează ușor pe spatele lui. Buzele lui se plimbăm puternic pe gâtul meu firav făcându-mi inima mai ceva să-mi iasă din piept.

Adrenalina cauzată de focul ce a aprins iubirea între noi, ne făcuse să ajungem mai departe de atât, scăpând fiecare de haine și ne lăsam pielea să fie purtată de atingeri fine și iubire. Cu timpul, el începuse să se miște constant iar durerea își făcuse apariția. Țipetele mele încete îl făcuse să nu fie sigur pe el, dar am continuat să îi dau încrederea de care ar avea nevoie, tinandu-l strâns în brațe.

Amândoi devenisem foarte agitați, înfierbânțați și cu o dorință și mai mare. El era atât de activ fizic încât mă făcea să tremur de placere în brațele lui ce mă ținea lipită de el. Cu tipul amândoi sfârșim într-o plăcere nedescris apoi se prăbușește lângă mine destul de obosit. Îmi așez capul pe pieptul lui și îl sărut ușor. Amândoi suntem destul transpirați.

Kakashi: N-ai idee cât țin la tine..

Kinoki: Nu-mi pot imagina, dar pot doar să confirm că sunt îndrăgostită peste cap de tine..

Atingându-l ușor pe bratul drept, simt cum ar fii murdar de ceva iar mâna mea a fost murdară. Prefer să mă ridic de lângă el și să aprind lumina pentru a vedea ce este.

Kakashi: Ce s-a întâmplat?

Kinoki: Brațul tău.. sângerează destul de mult.

Văzând și el, bandajul ce îl avea deja era plin de lichidul roșu. Se ridică și el din pat, se îmbracă în ceva lejer apoi îl văd cum se duce către baie pentru a se curăța. Eu îmi iau înapoi tricoul pe mine și pantalonii de pijama, apoi înainte să merg către sufragerie iau trusa de ajutor pentru a îi trata rana destul de nasoală.

Am putut să îl observ pe Naruto care era la bucătărie cu un pahar de apă în mână. Era atât de somnoros.

Kinoki: Hei..

Naruto: Surioară..

Kinoki: Ești mai bine?

Naruto: Da, încă mă simt obosit, dar sunt bine.

Kinoki: Mă bucur să aud..

Amândoi rămânem surprinși când auzim soneria de la ușa de la intrare. Mă duc împreună cu el sa vedem cine este, și se afla chiar Sakura, plouată și plângând.

Naruto: Sakura!

Sakura: N-Naruto.. Sasuke a fugit..

Naruto: Poftim?..

Prefer să îi las pe cei doi și să merg către Kakashi care tocmai ieșise din baie cu un prosop la gât. Dar văzând-o pr Sakura în casă, își ascunde jumătate de chip cu un colț al prosopului.

Kinoki: Cică Sasuke ar fii fugit. Ce ai vorbit cu el?

Kakashi: Cum adică a fugit?

Kinoki: Habar n-am..

Sakura: Kakashi sensei.. Cine este Orochimaru?

Auzind numele, încep să-mi aduc aminte cum tata îmi povestea de un om destul de periculos cu acest nume.

Kakashi: Orochimaru?!..

Sakura: Sasuke mi-a spus că se va alia cu Orochimaru. Am încercat din răsputeri să-l fac să rămână, dar a fugit.

Kakashi: Orochimaru este un vechi ninja al satului care a ales să părăsească orașul și să fie împotriva noastră. Este destul de periculos.

Kinoki: Dar cum a ajuns la el?

Kakashi: Nu înțeleg cum..

Naruto: Ahh, nemernicul!!

Îl văd pe Naruto cum se îmbracă în bluza lui portocalie și se încălță. Înainte de a ieșii din casă, Kakashi îl prinde puternic de braț.

Kakashi: Nici să nu te gândești.

Naruto: Kakashi sensei, nu îmi sta în cale.

Kakashi: Este destul de periculos.

Naruto: Dacă el este periculos, înseamnă că încă nu m-ai cunoscut pe mine suficient de bine.

Kakashi: Poftim?!

Kinoki: Naruto!! Nu pleci nicăieri.

Naruto: Îmi pare rău surioară, dar este colegul meu și trebuie să discut cu el. Pe cât de mult nu mă suportă, atât de mult țin la el.

Își smulge brațul din mâna lui Kakashi, apoi fuge din casă făcându-se nevăzut..