15. Aidan. Operatiunea speciala de cucerire a cetatii.

1.7K 99 7
                                    

               Aidan

               In trei zile in care am pazit casa ca un câine a carui unica misiune e sa nu o scape din ochi pe Olivia, am aflat foarte multe lucruri surprinzatoare. In primul rând, am realizat ca Aliona e o closca. Una in toată regula care se zbate si se da peste cap sa multumeasca si sa cocoloseasca pe toată lumea. Al doilea lucru pe care l-am aflat e ca tata si Aliona luau cina împreuna in fiecare seara când tata era in oras. Apoi am realizat ca tata se chinuia al naibi de tare sa vorbească cu mine, iar eu nu m-am deranjat sa ii ușurez misiunea. N-avea decat sa se mai perpelească putin, pentru toți anii de absenta.
               Mi-am dat seama si ca ceva era in neregula cu Olivia si cumva simteam ca schimbarea ei are legatura cu mine. Avea un program de somn dat peste cap, mânca noaptea cu toate ca ziua nu se apropia de mancare si nu numai o data am auzit-o plangand prin usa in fata căreia imi faceam veacul.
               Prietenii mei erau cu ochii pe mine, pe rând. Cred ca Ethan facuse chiar si un tabel in care organizase turele in care fiecare dintre ei trebuia sa ma supravegheze, idiotii naibi. Eram foarte frustrat de faptul ca ei nu aveau încredere in mine, ca Olivia nu vrea sa ma asculte si ca oricât incercam sa fac lucrurile corect nu parea sa functioneze.
               Ma ardeau muschii in acea seara. Cu greu mai reuseam sa imi tarasc picioarele obosite spre camera mea. Speram numai sa nu lesin in dus. De când venisem de la clinica de dezintoxicare aveam foarte multa energie, mai multe decat imi aminteam sa fi avut vreodata. Alergam mult, mergeam la sala noaptea tarziu după ce ma asiguram ca Olivia doarme dusa si incercam sa mănânc cat mai potrivit pentru un stil de viata decent.
              Incercam sa schimb lucruri la mine, dar nimeni nu parea ca-mi vede eforturile.
               Inainte de a ma duce spre camera mea am făcut un ocol spre partea de casa pe care Olivia pusese stapanire. Mai lipsea numai sa despartă casa in doua cu banda adezivă, caci in rest se pricepea al naibi de bine sa ma evite. Era enervant de perseverenta sa rămână suparata pe mine si sa-mi întoarcă spatele de câte ori incercam sa ii vorbesc. Dacă m-ar fi ascultat i-as fi explicat cateva moduri foarte neortodoxe prin care as fi putut sa o fac sa ma ierte. Încă aveam mustrări de constiinta pentru ca ma facusem de ras in seara aia si nu doar pentru ca m-am purtat ca un idiot.
               Am tras aer in piept si m-am apropiat de usa ei. Știam ca in cateva secunde o sa am nevoie de toată vointa din lume ca sa nu o transform in lemne pentru foc, dar merita sa incerc. Am ridicat mana, pregatit sa bat, dar m-am oprit la timp când am auzit vocile de pe partea cealalta. Poate ca e nepoliticos si putin ciudat, dar mi-am lipit urechea de usa.
               "...fiu de acord. Nu e corect, Olivia! Pentru nimeni, nici macar pentru tine." Răzbi vocea Alionei pana la mine.
Era ciudat, caci Aliona nu se rățoia niciodată la Olivia. Ba mai mult, de când ma întorsesem acasă o cocolosea mai mult decat de obicei, probabil făcându-si griji ca as putea sa o rănesc. Din nou.
               "Foarte bine, pentru ca m-am saturat sa joc cinstit si sa pierd răsunător. Știu ce trebuie sa fac, mama. Ti-am cerut un singur lucru si nimic in plus." Replica Olivia destul de acid.
               "Ma pui sa mint in numele tau!"
               "Te rog doar sa îți tii gura, atâta tot, mama!"
               Sa minta? Sa isi tina gura? Ce mama dracului? Ceva mai precaut, am ascultat in continuare cu luare-aminte discutia privata dintre cele doua, discutie pe care nu credeam ca ar trebui sa o aud dar nu ma puteam abtine sa nu imi bag nasul.
               "Îți dai seama ca situația in care ma pui este incredibil de greșita? Adrian e sotul meu. Aidan e fiul lui."
               "Si cu mine cum ramane? Eu ce sunt? Chiar îi tii partea in fata mea, mama?" Pufni Olivia, dezamăgirea fiind ca o entitate vie in vocea ei.
               "Da, se pare ca asta fac, pentru ca nu imi dai de ales!" Tipa Aliona cu vocea ascutita.
               "Foarte bine, atunci uite-ti opțiunea: lasa-ma sa plec. Tu si noua ta familie puteti sa va continuați linistiti vietile fara mine."
               "Olivia, începi sa spui numai tampenii." O atentiona Aliona cu o voce serioasa ca un infarct. "Incerc sa te conving sa faci ce e corect sa faci. Sunt mama ta, nu dușmanul tau."
               "Atunci nu te mai purta ca unul."
               Cateva secunde nu s-a mai auzit nimic iar eu începeam sa imi fac griji ca voi fi prins. Serios, cum ar fi aratat toată scena aia? Eu, om in toată firea, inalt cat usa, stand aplecat si adus de umeri cu urechea lipite de lemn si schimonosit in incercarea de a auzi mai bine.
               "Vino aici, Livie. Lasa-ma sa te imbratisez, ca atunci când erai mica si credeai ca inorogii sunt unicorni care si-au rupt cornul când se jucau cu mingea."
               Au urmat cateva foșnete si sunete de pasi, apoi din nou liniste. Soricica i-a spus ceva mamei sale, prea incet ca eu sa aud.
               "Știu, Livie. Îți promit ca o sa gasim o soluție, bine?" Ii spuse mama ei taraganind cuvintele de parca o oboseala crunta pusese stapanire pe ea.
               M-am îndepărtat in liniste si m-am dus in camera mea când am început sa ma simt ca un hărțuitor profesionist. Exact calitatea ce-mi lipsea din palmares. Nu m-am oprit pana nu am intrat in baie, unde am făcut un binemeritat dus, gândindu-ma obsesiv la discutia la care asistasem in mod clandestin.

#3 Pensule si secrete (Seria Dark Valley)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum