Tu ești salvarea mea (Precedenta Ochii tăi m-au schimbat) *în curs de editare*

Pshihopată?

N/t POV

   Mă trezesc atunci când tata îmi strigă în față:
Tata-Trezește-te! Tre'să vorbim. Rapid!
Eu-O okk....zic puțin speriată.
  
   Ca idee, tata era un om alcholic, iar mama avea o boală gravă. De multe ori, tata nu se întorcea acasă decât dimineața. Și chiar și atunci, venea băut, ori drogat strigând la mine și la mama. Nu îmi păsa că striga la mine, oricum mă obijnuisem, dar îmi era de mama, că e și bolnavă, și mă tem să nu pățească ceva.
De mai multe ori am încercat să o conving să ne mutăm singure, sau să o duc la spital, dar mereu spune că mai bine nu.

    Merg jos, unde îi văd pe părinți mei, care din mare minune nu se certau, doar stăteau la masă. Mama totuși, avea lacrimi în ochii. Mă întrebam dacă nu cumva i-a făcut tata ceva.
Eu-Da! Ce e de discutat?
Mami-Ei bine....
Tata-De mâine în colo, te vei stabili la un spital de psihopați. Mâine dimineață la ora 7, să fii gata.
Eu-Cccee..?? Voi..voi vorbiți serios..?? spun eu acum cu nici o expresie pe față.
Mama-N/t, știi că eu nu am fost de acord, dar.......
Eu-Știu mama. Știu. Îmi pare rău că nu pot avea grijă de tine. Sper să te faci bine.
Tata-Ați terminat discursul emoțional?Sau mai aveți nevoie de timp, prințes-o?Mai că ma-ți făcut să plâng.
Eu-Nu, nu e nevoie, idiotule...zic, ultima parte fiind mai mult pentru mine.
Tata-Cum îndră.....
Dar nu mai apucă să zică ceva, că îi lovesc "juniorul", și cade la pământ. A fost distractiv!

    Mereu voiam să fac asta, dar acum că nu voi mai fii aici, am mai mult curaj.
Tata-Nesimțită ordinară ce ești...
Eu-O da?! Ia mai scutește-mă, ordinarule. Zic și se ridică, însă când să îmi dea o palmă, alerg cât mă țin picioarele în camera mea, și mă închui. Spre surprinderea mea, nu vine după mine, ci doar strigă cu putere:
Tata-Fă-ți bagajele!!

                               //Dimineața//

   Aseară am făcut bagaje, dar m- am gândit să las ceva pe pat, mai exact, o scrisoare unde am scris:

             Dragă Ordinarule, adică Tata,

     Să știi că îmi va fii foarte dor de tine. Sau cel mai probabil nu. Oricum, vreau să te anunț faptul că poliția știe ce faci tu, și încă de ceva timp, așa că dacă te trezești cu ei la ușă, să știi că este vina mea. Nu îți face griji, când vor veni, vei ajunge la închisoare, iar pe mama o va îngriji cineva, cineva căruia chiar îi pasă de ea.

                                                              Semnat,
                                                    Prințesica ta, N/t

   După ce m-am trezit, m-am uitat la ceasul de le noptieră, care arăta ora 5. Mă duc să fac un duș, o ultimă rutină de dimineață în această baie, și mă îmbrac așa:

   Îmi iau bagajele și merg la parter. Dar mă opresc cu gura căscată, fiind încă pe scări, când dau cu privirea de persoana care era la ușa de la intrare.
Era chiar.....

    Salut tuturorr! Aceasta este o nouă carte, nu întrebați de unde mi-a venit inspirația să o scriu, pur și simplu, în capul meu eram ceva de genu: "Vreau să fac un ff cu Jeongin, și ce ff mai potrivit decât un ff cu o fată de la spitalul de nebuni?" Creativ, nu? Sper să vă placă, cartea a fost pusă în schițe deoarece m-am gândit să mai modific câte ceva pe ici, pe colo. Sper să vă placă! O părere nu ar strica! Byeee!!♡