Eram doar o fată normală, într-o casă cu probleme. Și nu mă întrebați cum, deoarece nu am nici o idee, dar am ajuns la un spital de psihopați. Noroc că nu eram singură, iar persoana care mă însoțea mi-a dăruit cea mai frumoasă experiență din toată v...
Cobor dar rămân cu gura căscată, fiind încă pe scări, atunci când văd cine era la ușă. Era chiar Elena, bff-ul meu. Ele-Bună!!! Eu-Mmmm..bună și ție! Cred....
După un moment de tăcere, sparge gheața zicând: Ele-Vin cu tine! Eu-Cum?!? Ele-Exact ce ai auzit! Vin cu tine! Nu te las singură cu psihopatii ăia! Acum haide! Trebuie să mănânci. Eu-Eu...tuuu...nu trebuie să vii. Mă poți vizita dacă vrei dar, să mergi la un spital de psihopați e deja prea mult.... Ele-Eu nu știu ce parte din "Vin cu tine" nu ai înțeles. Nu te las singură, așa că vin și eu!
Nu mai pot spune nimic de surprindere, așa că merg și o strâng în brațe. Eu-Nu știi cât de mult țin la tine fwaa!! Ele-De fapt știu!! Și eu țin mult la tine fwaaaaa nebuno! Acum haide să mâncăm! Că trece repede timpu'! Eu-Bine bine hai!
După ce am mâncat niște ramen făcut de mama, mi-am luat rămas bun de la ea, și am dat să pornim.
Eram încă șocată de faptul că Elena chiar va venii cu mine la un spital de psihopati. Era o prietenă foarte bună, și asta încă din copilarie. Cert știu că nu vreau să o pierd cât traiesc, și nici după.
Elena POV
Stăteam liniștită pe canapea, mâncând ramen și privind o k-drama, când un număr necunoscut mă apelează:
//Conversatie telefonica//
???-Park Elena? Eu-Da. Cu cine am ocazia? ???-Sunt tatăl lui N/t. Te anunț că începând de mâine va fii la un spital de psihopati. Dacă o cauți, acolo o găsești ******. Eu-Voi veni și eu cu ea! T/n/t-Eu sunt de părere că este mai bine să nu...... Eu-Am terminat discuția! Merg cu ea, și nu îmi poți controla deciziile! Până la urmă este și va fii cea mai bună prietenă a mea. T/n/tMmm..în regulă, dar nu răspund de tine! Eu-De parcă ți-ar păsa. Hai larevedere!
//conversatie telefonica incheiata//
Știu tot ce se întamplă cu familia lui N/t, și cred că e mai bine să merg acolo cu ea, decât să stea cu ăla în casă, așa că mă decid ca fară să îi zic ei ceva, merg și îmi fac bagajele.
Mama mea a murit într-un accident când aveam 10 ani, iar de atunci mă descurc singură, deoarece tata lucrează la compania JYP și e mereu ocupat. Așa că nu îmi fac griji că va fii cineva care să mă oprească să îi fiu alături lui N/t.
Ajung la ușa casei ei, și bat. Dupa ceva timp îmi deschide chiar tatăl lui N/t. Eu-Mmm...Bună. T/n/t-Mda..deci tu nu glumeai..zice și arată înspre bagajul meu. Eu-Eu nu glumesc când zic că voi fii mereu alături de cea mai bună prietenă a mea. Chiar în acel moment, se aud pași pe scări.
Când coboară, N/t rămane uimită. Și eu la fel deoarece ne asortaserăm, eu fiind îmbrăcată așa:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
După multe întrebări cu răspunsuri de toate felurile de la mine, mergem și mâncăm niște ramen făcut de mama lui N/t. Nu după mult timp, se aude soneria. Când tatal lui N/t a răspuns, peste noi a intrat un doctor care avea de gând să ne ia. Am citit regretul pe fața tatălui lui N/t, dar ignoram deoarece știam ca este fals. T/n/t-Uitați...nu există vreo cale de întoarcere în favoarea răzgânditului? Doctorul-Îmi pare rău, dar sigur aveați motive întemeiate să faceți așa ceva propiului dvs. copil, și din păcate nu există cale de întoarcere. T/n/t-Dar ce nu înțelegeți? M-am răzgândit, așa că lăsați-le în pace! Doctorul-Din păcate dvs. nu ați înțeles..zice în timp ce doi asistenți îi țin pe părinții lui N/t nemișcați. Încerc să o scap pe N/t de un alt angajat care încearcă să o ia, dar es șuez când îmi vine rândul. Asta era viața. Nu aveam scăpare, dar măcar eram cu N/t.
N/t POV
Cel mai probabil va spus Ele deja prima parte a poveștii, așa că nu o mai repet și eu, nu breau să fiu un papagal.
În timp ce părinții mei erau imobilizați de câțiva asistenți, nouă ni s-a pus o eșarfă pe gură. Știam că dacă vom respira, nu va fii de bine dar nu aveam încotro. Ne-am zbătut cât ne-am zbătut, apoi am zis încet: Eu-Îmi pare rău că ai fost așa un prost ordinar...apoi blank.
Salutare tuturor!Aici cu un nou capitol editat!Începe să îmi placă mai mult potențialul cărții acesteia după ce am editat-o.În orice caz,azi cel mai probabil va apărea și următorul capitol.Nu uitați!Un vot și o părere în com-uri m-ar ajuta enormmm!!!Luvv u allll♡♡♡
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
