Conexiuni

Capitolul 14 - „Poate că nu"

Oare trebuia să plec? Nu m-am pregătit cum trebuie. Nu am mâncare și... Ce tot vorbesc eu aici? Am rezistat fără mâncare timp de luni de zile, o să rezist și acum. Am o mașină... pe care trebuie să o schimb. Dacă mă urmărește? Nu, nu ar face asta. Dar știu că are că o face. A spus Vincent și Marius. I-am luat mașina. Oare de asta mi-a dat-o? Pentru ca să mă localizeze. Ceva nu e în regulă. Trebuie să găsesc o cale de scăpare.

Mergeam pe autostradă fără să am o direcție anume. Cât mai departe presupun? Nu știu. Dylan nu a reacționat în niciun fel, iar la restul nici nu vreau să mă gândesc. Amy a fost disperată să mă întoarcă din drum, dar ceilalți aproape sărbătoreau. Oricum nu-i puteam suporta, am nevoie de mai puțin stres nu de asta. Am nevoie să-mi continui planul. Trebuie să mă întorc înapoi acasă.

Telefonul a început să-mi vibreze.

-Da? am spus furioasă.

-Calm, calm, l-am auzit eu pe Marius. Unde ești?

Am luat o gură mare de aer.

-Undeva pe autostradă.

-Cât de repede îți i-a să ajungi în Rochester?

-De unde...

M-am oprit. În fața mea era un GPS.

-Două ore.

Am spus după ce l-am setat.

-Aubrey?

-Hmm?

-Dă-i viteză. Când ajungi ne întâlnim și schimbi mașina.

Am zâmbit.

-Nu ești atât de prost pe cât am crezut, am zis uimită.

-Mă bucur că ai observat.

Două ore? Oare pot să fac din ele una?

* * *

Am apăsat pe sonerie dând dintr-un picior. Marius a deschis ușa cu o privire surprinsă pe față.

-Nu era vorba de două ore?

-Ba da.

-Și?

-Le-am împărțit la doi, am zis intrând în apartamentul lui neinvitată.

Era destul de curat. Îmi imaginam să fie o cocină, dar mă înșelasem.

-Drăguț loc, am zis plimbându-mă prin living. Ok, am zis făcând o piruetă spre el, ce ai de gând să facem?

-În primul rând schimbă-te.

-De ce? am întrebat uitându-mă în jos.

-În caz că au pus pe tine ceva ca să te urmărească, duh.

-Bine zis, dar în ce?

A luat o pungă de pe jos și a aruncat-o spre mine.

-Am toată ziua plănuită, Brey Brey. Dacă tu, a zis arătând spre mine, nu o să faci ceva stupid atunci o să iasă ca lumea.

-Cât de ca lumea? am întrebat ridicând o sprânceană.

-Foarte ca lumea. Acum mergi și schimbă-te.

-Zici asta de parcă am mai fost aici de mii de ori. Unde să merg? am zis iritată.

-A doua ușă pe stânga.

-Mersi.

Am intrat într-o baie mare cu faianță albastră. M-am dezbrăcat și mi-am dat singură voie să folosesc dușul. Mi-am trecut degetele prin păr, începând să-mi masez scalpul cu șamponul lui Marius. După tot ce s-a întâmplat meritam o pauză. Sper ca Marius să nu cumva să-o dea în bară cu planul lui secret. Eu nu aș putea s-o fac. Până la urmă sunt Aubrey. Nu greșesc niciodată.