The king of shadows\\H.H K.J

♤16♤

Sunetul picioarelor mele goale se aude pana in capatul camerei unde mainile mele apuca rochia rosie si imi imbraca corpul. Sunetul reapiratiei mele se aude urmat de ecoul unor pasi ce se aud in spatele meu. Pentru o clipa am crezut ca sunt ca si moarta dar miam amintit ca Hyunjin era si el acolo.

Ma intorc iar ochii mei ii intalnesc privirea. Mana lui se aseaza pe umarul meu urmat de o batae usoara pe spate. Isi fereste privirea.

-Sa mergem.

Cand credeam ca e un nenorocit chiar nu am glumit iar acum mi sa comfirmat si acest lucru. Nu e in stare nici macar sa zica ca mam descurcat bine sau ca am facut o treaba buna.

Iau sticla de pe masa odata cu paharele goale si ies din camera aruncad o ultima privire spre omul ucis de mine care ar fi trebuit sa fie sotul meu. Aprind o lumanare gasita in buzunarul rochiei si iau masca de pe jos asezando pe fața. Sting lumanarea cu degetele si inaintez spre Hyunjin prinzandul din urma.

Inca nu pot sa cred ca am facut asta si ca nici macar nu imi tremura mainile sau nu ma simt ametita sau socata ca am ucis un om. Ma manca mana sa duc sticla la gura si sa iau o inghititura dar ma retin cu greu.

Cat timp am mers nici unul nu a spus vreun cuvant. Pasii nostri sunt singurele cuvinte neantelese ce rasuna in hol. Chiar daca e intuneric pot vedea camasa
albastra si ornamentul auriu si pelerina rosie ce sta agatata doar de un umar. Parul ii este dat pe spate iar pasii ii sunt rapizi.

Ne amestecam prin multime iar eu pun sticla si paharele inapoi pe masa. Toate persoanele darsau si chefuiau iar cand imi indrept privirea spre Taehyung il vad stand tolanit pe tron si sorbind dintrun pahar cu vin. Picioarele ii sunt asezate pe masa una peste alta iar coroana ii este asezata intro parte.

Privirea imi este rupta cand bratul meu este apucat de mana puternica a lui Hyunjin odata ce lacrimile imi inteapa ochii. Ma pot imagina pe mine stand acolo in loc sa lucrez pentru regatul rival. Sunt scoasa din multime si scoasa pe usile castelului.

Hyunjin inca nu imi daduse drumul mainii iar eu inca mergeam intoarsa cu fața la tron. Ma opresc cand iesisem pe poarta regatului. Calul meu negru inca ma astepta langa portile negre. Mana lui Hyunjin imi da drumul iar masca imi este scoasa de pe fața. Ii simt mainile in jurul feței mele dar ochii mei inca nu sau dezlipit de usile palatului

Privirea sa imi examineaza fața iar lacrimile se opresc. Picioarele mele inghiata cand ochii sai imi intalnesc privirea iar ochii sai negri nu mai par atat de intunecati. Il pot citi.

-Nu mai plange si hai sa plecam.

Soapta se strecoara pe sub gluga iar mainile sale imi elibereaza fața. Am sentimentul mult prea ciudat care e ca nu vreau sa isi fi luat mainile de pe fața mea. Cand imi intorc capul Hyunjin incaleca calul. Imi asez masca apoi urc si eu calare pe armasarul meu negru.

Arunc o ultima privire spre regat apoi pornim la drum cu caii alergand prin ploaia care abia incepuse.

___________________________________

Ma vad iar in dormitor uscandumi parul si infasuranduma strans in plapuma in fața oglinzii. Peste 10 minute trebuie sa ies ca sa mananc chiar daca mie nu imi este foame. Ce sa intamplat la Regatul de la Apus mia facut ca pofta de mancare sa dispara si mia provocat o stare care nu imi va lasa corpul sa se odihneasca in noaptea asta sau sa pot inchide vreun ochi.

Cateodata nici nu imi dau seama ca mai am cicatricea pe fața iar cand ma privesc in oglinda nu ma mai pot recunoaste. Imi dau parul umed peste cap si ma imbrac in una dintre rochiie rosii ce stau frumos aranjate in sifonier.

Luminile lampilor lumineaza aripa de vest al paltului. Am primit mult prea multe laude decat meritam. Simt ca am facut prea multe greseli ca sa mai am dreptul la viața sau la dreptate. Imi cuprind bratele cu palmele caci seara e mai racoare si inaintez spre sala mare.

Ecoul unor pasi ce vin din urma mea imi distrag atentia. Hyunjin paseste apasat din urma mea de mana cu Lisa. Sa schinbat de hainele ude intrun halat rosu cu brodaturi aurii. Lisa sa agatat de bratul sau iar cascada de par blond ii este prinsa intrun coc. Poarta o rochie de un rosu inchis lunga pana in pamant.

Sentimentul strain de a vrea sa nu ii vad impreuna imi este injectat in vede. De ce ma port asa? De ce imi pasa? Trec ambii pe langa mine de parca nici macar nu exist. Capul lui Hyunjin se intoarce pentru o secunda si ma priveste apoi se intoarce cu privirea inainte ignoranduma in continuare. Imi capat rasuflarea apoi inaintez apasat.

-Ai facut totul in misiune.

O aud pe Lisa zacandui si avand grija sa aud si eu.

-Meriti tronul pe deplin.

Vocea pițigăiată a fetei se mai aude odata in hol. Vrea sa ma enerveze dar nu ii iese. Prin simplul fapt ca il ține de brat, ca il are alaturi ca ii este destinat ma enerveaza. Simt ca universul nu ține cu mine si ca tot ce iubesc si tot ce imi este drag se intoarce in potriva mea.

De la o bucata de vreme nu ma mai inteleg si nu stiu ce naiba se intampla cu mine. Il urasc dar parca furia si ura indreptate catre el sau schimbat in alte sentimente iar aici chiar nu ma mai inteleg. Dupa ce ca a vrut sa ma ucida si sia batut joc de mine eu nu il mai pot urâ.

Imi indrept corpul si inaintez spre sala mare tot punandumi intrebari.

Dupa o vacanta la tabara timp de 13 zile am revenit cu un nou capitol. Imi pare rau ca vam facut sa asteptati dar acolo au fost 0 sanse sa fiu activa caci lea fost lene sa puna internet.