The king of shadows\\H.H K.J

♧29♧

Incerc sa nu izbesc usa cand ies din birou. Pasesc apasat dea lungul holului iar cand ma trezesc pe corudorul aripei de vest imi strang pumnul izbind in perete. Nu imi pasa ca ma aude probabil jumatate din castel. Bumnul meu loveste suprafata peretelui si nu se opreste nici macar atunci cand vad urma de sange.

Nici macar nu au discutat cu mine despre nunta. E si viitorul meu nu numai al Lisei. Mai departe ce voi face? Cum voi conduce o parte din regat pe timp de razboi? Ce ii voi spune lui Jennie? Daca vor afla cine a fost in patul meu azi? Pe cine am salvat de la moarte rezultatul fiind sa omor pe un print din acelasi regat cu mine?

Sunt terminat psihic. Nu am mancat nimic de mai mult de 24 de ore. Jennie nu sa trezit iar lucrul asta ma termina. Nu am idee unde sunt regii Monoban sau Lisa dar vreau sa ii vad cat mai tarziu posibil. Nu vreau sa o fac dar ei nu vor intelege. Daca nu o voi face voi deveni rusinea familiei din nou. Chiar daca nu imi pasa de ce crede lumea tata nu va permite asta.

Ma poate chema din clipa in clipa in sala mare pentru a discuta cu familia Monoban despre nunta. Dau cu pumnul in perete chiar daca el nu mai facut nimic. Imi pierd iar capul intre maini in timp ce corpul meu aluneca usor in jos.

_________________________________________

Jennie pov.

Ma trezesc in momentul cand trupul meu realizeaza ca perna de sub mana mea a disparut. Deschid ochii complet ca mai apoi sa aflu ca nu mai sunt in celula mea. Mirosul asteruturilor moi imi gadila narile. Imi ridic mainile si vad ca incheieturile imi sunt bandajate. Cobor privirea mai jos si vad ca tot corpul imi este infasurat in bandaje.

Imi plimb ochii prin camera asteptand sa vad obisnuitul rosu intunecat cu care mam obisnuit. Dar ochii mei sunt surprinsi cu un negru ce e peste tot. Arunc un ochi pe podea ridicanduma pe sezute. Un prosop rosu sta chiar langa pat impreuna cu o trusa de primul ajutor iar in jurul ei stau imprastiate bandaje pline de sange.

Amintiri se strecoara in capul meu. Imi amintesc cum Levi ma dezlegat apoi cum Hyunjin a alergat spre mine plin de sange. Si sarutul sau. De acolo mi sa rupt firul amintirilor. Imi frec ceafa ca mai apoi ochii sa mi se mareasca instant. Sarutul. Hyunjin ma sarutat. Trebuie sa fie o greseala.

Dau patura la oparte iar cand incerc sa merg o durere imensa se trezeste in abdomenul meu. Genunchii mei cedeaza iar eu sfarsesc pe podea. Mana mea se duce instant la mijloc. Pot auzi usa deschizanduse.

-Jennie!

Vocea lui Hyunjin se face auzita in incapere ca mai apoi sa ingenuncheze langa mine.

-Jennie..

-Sunt bine.

Zic repede. Imi ridic capul si il vad cum isi da parul pe spate. Mana lui insangerata imi atrage atentia la fel ca si stropii de transpiratie de pe frunte. Imi asez o mana pe bratul lui.

-Hyunjin, ce ai patit?

Isi coboara ochii in jos retregandusi mana.

-Jennie, te rog ascultama.

Dau din cap fara sa stiu ce va urma sa aud.

Imi pare rau de acest capitol scurt dar nu mai am timp pe ziua de azi. Voi incerca sa ma revansez la noapte cand voi veni acasa.

Pupici si multumesc ca am ajuns la 600 de lecturi si 58 voturi💜💜💜