𝐏.𝐑.𝐎.𝐒.𝐓.𝐈.𝐓.𝐔.Ț.𝐈.𝐄 {𝗘𝗿𝗼𝘂𝗹 𝗺𝗲𝘂]✅

17~Revederea

–De ce naiba îmi bate inima.. Atât de repede "șoptește Tae neînțelegând de ce este așa pentru că nu i s-a mai întâmplat asta până acum și mai ales cu un client dar acum ceva era diferit. "

–Poate pentru că încă mă iubești. Tae eu sunt Jungkook "face pași spre el"
–C.. Ce?
–Tae știu că mă recunoști
"îl atinge pe obraz"

Tae făcu ochii mari și nu știa ce să creadă chiar dacă vocea îi era cam la fel cel din fața sa era cu totu diferit față de Jungkook pe care îl știa și iubea el.

Acum era un bărbat înalt, cu mușchi, tatuaje, și cu pirsing nu putea minți că arăta rău, din contră arăta bestial.

–Tu.. Mă minți.. "Îi dă mâna la o parte"
–Tae, te rog nu te preface "dă și îl sărută iar Tae doar stătea nemișcat" vezi? Nici nu ai clipit, dacă era altcineva -
–Dacă era altcineva ce?
"Spune cu curaj" –Și chiar dacă ești tu ce vrei și de ce.. Ai revenit acum?

Tae tot făcea pași în spate dar Jungkook îl urma –Tae, acum pot avea grijă de tine, te pot proteja.
–Așa și? Jungkook tu te joci cu mine? Vi după 4 ani și aștepți să ce? Hm?
–Taehyung ascultă-mă.
–Nu vreau să te ascult și deja am pe cineva așa că te rog să pleci de unde ai venit.. După atâta timp, pleacă!Du-te!

Jungkook îl apucă de braț apoi îl trântește pe pat –Pe cine ai? Pe ăla ce face același lucru ca tine? Și sincer de ce naiba continui să faci, asta? HĂ?
–N.. Nu este treaba ta "încearcă să se ridice însă Jungkook era prea puternic"
–Nici nu ai pic de forță ,te uiți la tine cât de slab ești? Tae ce naiba ai în cap?
–Da tu ce naiba ai? Și ai venit aici să mă judeci? Mulțumesc ce să zic

"îl mușcă de braț și reușește să scape"

–Jungkook te implor, du-te de unde ai venit și să nu mai apari în fața mea. "Apoi iese din acea cameră și o ia la fugă spre camera unde se afla Jimin însă era cu un client dar din fericire terminase și bărbatul părăsi camera.

–Tae, ce dumnezeu este cu tine? Arăți de parcă ai văzut o fantomă.
–Mai rău.. L-am văzut pe Jungkook..
–Jungkook? " întreabă nedumerit "
–Porcu fostu iubit din copilărie.
–Oh "îl îmbrățișează" Cum așa? Tae îi povești totu iar lui Jimin nu îi veni să creadă însă îi părea ceva ciudat.

–Oare de ce a apărut tocmai acum?

–N.. Nu.. Știu.. Dar îl urăsc.. "Plângea în hohote" urăsc că nu-l pot urâ cu adevărat.. Urăsc atât de mult asta..

Între timp Jungkook-

–Și?
–Este un băiat de maixim 17 ani, blond timid dar tot odată tupeist și un curaj nebun atunci când vine vorba de Kim Taehyung.
–L-ai întrebat de Tae?
–Nu, dar l-am adus în discuție și era gata să lupte doar pentru că i-am pronunțat numele, chiar cred că sunt apropiați.
–AISH! Trebuie să aflăm dacă sau sărutat.. Tae este al meu! Și trebuie să îl scot din iadul ăsta.
–Jungkook te înțeleg, dar acum hai să plecăm cred că pentru azi este suficient îl vei speria, plângea foarte tare.

–Știu.. Sărăcuțul.. Cred că este în stare de șoc, aș vrea să fiu eu în locul acelui băiat ce îmi atinge băiatul.. AISH!

Jungkook oftă nervos apoi plecă cu acel tip –Și acum ce ai de gând?
Vei continua să îl urmărești din umbră ca până acum? Sau ai prins curaj?
–Yoongi curaj am, dar problema este că l-am rănit și îmi este teamă că dacă tata va afla ca iar mă țin după el va încerca să îl omoare exact cum -
–A făcut cu părinții lui.. Taehyung încă nu știe?
–Nu cred dar în orice caz îl voi proteja.
Doar un monstru poate învinge un alt monstru! "Strângea volanul mașini și spuse rece " –Trebuie să ne ținem de plan și să îl ducem până la capăt!