La UNATC a venit Margareta să ne facă o vizită.
Margareta:Andidi! Dragul meu! Ai niște ochi așa de frumoși încât nu îmi mai pot lua primirea de la tine. Of! Puiule! Puiule!
Andi:Ho! Femeie! De parcă ai fi îndrăgostită de mine.
Ela:Vezi să nu mi-l omori.
Margareta:De ce crezi asta Ela?
Ela:Pentru că ți ești în stare de orice. Ca anul trecut. Cu poarta copilăriei.
Andi:Ăuăleu. Nu-mi mai spune. A fost oribil cu ea. M-ai chicăleai ca pe un copil mic. Am aproape 50 de ani! Ce naiba.
Margareta:Treaba ta! Ela. Vi de ziua ta la Palatul Elisabeta?
Ela:Ok. Vin.
Și sosi zi ziua mea. 22 Mai 2004. Ajung la Palatul Elisabeta dar nu era nimeni. Mă duc în camera mea și observ pe pat o rochie cu pantofi.
Ela:Ce naiba?
Văd pe Rochie un bilețel în care scria așa:"Mașina e pregătită de drum." Ce drum? Unde mă duc? Așa că m-am îmbarcat, m-am aranjat, m-am urcat în mașină și am plecat. Am început să simt frică așa că am luat telefonul și l-am sunat pe Andi.
Andi:Alo?
Ela:Andi. E o mare problemă.
Andi:Adică?
Ela:Ajung la palat și nu era nimeni. În camera mea era pregătită doar o rochie și pantofi iar pe rochie era un bilețel în carw mă anunță că e gata de plecare. Andi se întâmplă ceva foarte ciudat și îmi este frică.
Andi:Of! Ela. Îmi pare rău de tine că nu fot să fiu lângă tine. Dar nu trebuie să-ți fie teamă. Va fi bine.
Ela:Andi. Te rog vino la conac în seara asta. Te rog! Vino.
Andi:Voi veni. Hai fără frică. Te iubesc.
Ela:Și eu te iubesc. Te pup. Pa.
Și îi închid. Deodată ajungem la o biserică părăsită.
Șoferul:Puteți să coborâți.
Ela:Aici?
Soferul:Da.
Ela:Multumesc.
Ies din mașină din mă îndrept spre intrarea în biserică. Ce a urmat, ve-ti vedea imediat.
YOU ARE READING
ANDI
Non-FictionTrăiesc. Visez. Râd. Plâng. 𝙰𝚖 𝚝𝚛ă𝚒𝚝 să întâlnesc cel mai minunat om de pe pământ. 𝙰𝚖 𝚟𝚒𝚜𝚊𝚝 că mă voi căsatorit cu el. 𝙰𝚖 𝚛â𝚜 de fiecare dată când am fost împreună. Și 𝚊𝚖 𝚙𝚕â𝚗𝚜 în ziua în care l-am pierdut definitiv. E o lup...
