14 Septembrie 2022
Când umbra tăcerii acoperă marea
Și râul ce curge din inima mea,
Pe luciu-i plutesc corăbii măiestre -
Cuvinte pierdute în vechile lupte.
Răsar din adâncuri sub razele lunii,
Vin, repezindu-se spre malul lumii,
Precum războinicii care se-ntorc acasă
Când lupta-i gata și doru-i îmbată.
Ei se-ndreaptă spre orizontul voinței,
Locul în care "adevărul" îl cerni,
Hotarul cel veșnic plin de-mplinire,
Cuvintele-acolo nu știu de robie.
Când sufletul lacrimile și le cântă,
Aceasta este libertatea deplină
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cuvintele stau de pe buze să cadă,
Căci ușa coliviei e acum deschisă.
YOU ARE READING
Poemul Solitarului
Poetry"Singurătatea este golul care imploră a fi umplut." - Christy Ann Martine
