28 Martie 2024
E primăvară, dar e frig
Și dimineața n-are soare.
Norii se-mbrâncesc aprig –
Pe cer e-o-nvolburată mare.
Vântul se-ntețește 'ntruna,
Parcă suflă într-un gong
Ce vestește că furtuna
Curând va trece prin oblog.
Ploaia împânzește zarea,
Inundând din nou pământul:
Firul ierbii e ca alga;
Picurii plesnesc frunzișul.
Din culmi sumbre de văzduh,
Cu-a păcii ultimă crâmpeie,
Apa alunecă-n zăduf
Și-apare încă o scânteie.
Fulgerul, fiară divină,
Zbiară ca un vârcolac,
Urma uite-i se scufundă,
Chiar pe lângă liliac.
...
Vântul se mai domolește,
Ploaia seacă, norii fug,
Soarele pe cer pășește,
Iar pădurea-aruncă fum.
Păsările ies din cuiburi
Ciripind o simfonie,
Și se tot învârt în cercuri
Fără-a știi de astenie.
Iar în oglindirea bălții,
Sare un hidos brotac.
Peste tufa de hortensii
Zboară-un fluture buimac.
Cireșii stau blajini în șir,
Înfipți pe dealul cu verdeață
Și-mpodoniti pe câte-un fir
Cu roze, muguri de dulceață.
Plutește-n vânt un elixir:
Mireasma zecilor de mii
De flori ce-acoperiră pomii.
...............................................
E-otravă dulce spre delir!
KAMU SEDANG MEMBACA
Poemul Solitarului
Puisi"Singurătatea este golul care imploră a fi umplut." - Christy Ann Martine
